#61 / Presa vs. statul român; cum ar fi “The Donald” ca președinte; cei mai convingători dintre pământeni + 8 deservicii pe care adulții le fac propriilor copii.

DE URMĂRIT. Presa vs. statul român.

Pentru cei ce se resemnaseră cu gândul că jurnalismul de misiune publică e specie dispărută în România:

  1. SOARTA ALEGERILOR LOCALE se joacă săptămâna acesta la Curtea Constituțională a României (CCR) mulțumită ingenioasei strategii a jurnalistului Liviu Avram (“Adevărul”). Pe scurt, Avram contestă două articole de lege, argumentând că acestea formează – împreună – “un mecanism de manipulare a legislației electorale în favoarea partidelor aflate la putere” (e vorba despre articolul care impune un număr mare de semnături pentru depunerea candidaturilor și de cel privind alegerea primarilor dintr-un singur tur). Firește, Avram nu e nici pe departe singurul care susține asta. Dar e singurul care a reușit să-și ducă argumentația, prin propriile forțe, în fața Curții Constituționale.
  • DE CE E IMPORTANT: “Singur faptul că vom avea un răspuns clar, ferm și argumentat din partea CCR pe ambele articole, indiferent cum va suna acest răspuns, înseamnă că am câștigat bătălia. Iar dacă CCR declară neconstituțional articolul cu alegerea primarilor într-un singur tur, înseamnă că am câștigat întreg războiul. Ne vedem, pe 4 mai, la Curtea Constituțională”, a scris Liviu Avram pe contul său de Facebook.
  1. PATRU JURNALIȘTI DE LA “GAZETA SPORTURILOR” demonstrează cu teste de laborator, documente și interviuri – găsiți totul pe tolo.ro – că soarta celor 3,8 mil. de români internați anual în spitalele publice stă, de decenii, în umbra unui sistem de complicități și neglijențe criminale care fac ca totul, de la instrumentarul chirurgical la saloane, să fie dezinfectat în mod curent cu substanțe sub-standard; substanțe pe care statul român le plătește din banii contribuabililor, dar ale căror concentrații autoritățile de sănătate publică nu le verifică niciodată.
  • DE CE E IMPORTANT: Pentru că infecțiile intraspitalicești ucid oameni.

BUSINESS À LA TRUMP. Cum ar fi “The Donald” ca președinte?

  • În ultimul ultimul său cover story, “Fortune” confruntă câteva dintre afirmațiile candidatului republican Donald Trump despre sine cu adevărul istoric (vorbim de trecutul său în business, în principal) după care creionează, pe baza concluziilor, un portret potențialului președinte. Idei principale:
  • E BOGAT, DAR NICI CHIAR AȘA. Trump spune peste tot că averea sa netă se ridică la 10 mld. dolari (“I’m rich, I’m very rich” pare refrenul lui de campanie). Reporterii “Fortune” au făcut un calcul și le-a ieșit o sumă de trei ori mai mică (găsiți un infografic în text). Revista nu spune bineînțeles, că Trump n-ar fi bogat; spune doar că aproximează printr-un adaos de vreo șase miliarde.
  • EGO-UL, PE PRIMUL LOC. Găsiți în text câteva povestioare din care reiese că orgoliul joacă un rol cheie în deciziile de business ale lui Trump; în anii ’90, de pildă, când voia să vândă o proprietate din Atlantic City – avea acolo Trump Plaza, Trump Taj Mahal, Trump’s Castle – a cerut cumpărătorului să păstreze numele clădirii; și pentru că acesta nu a vrut, vânzarea n-a mai avut loc.
  • TRUMP VS. PRESA. “Oare Trump ne va amenința, după ce va citi acest text, cu un proces?”, se întreabă autorul articolului din “Fortune”. Pentru că da, Trump dă frecvent jurnaliștii în judecată – și le cere, ca regulă, daune exorbitante. Iată două exemple: în anii ’80, Trump a cerut “Chicago Tribune” despăgubiri de 500 mil. dolari pentru că ziarul i-a criticat planul de a construi un zgârie-nori în sudul Manhattan-ului; iar în 2006 i-a cerut lui Tim O’Brien, autorul cărții “TrumpNation”, despăgubiri de 5 mld. dolari pentru că a sugerat că averea sa e mai mică decât declarase el.
  • Dincolo de comentarii și de zâmbete, rămânem cu o întrebare grea: sunt abilitățile și tacticile care asigură reușita în business la fel de bune și în politică? 

ROMÂNIA ÎN CIFRE

1% Procentul cererilor românești de înregistrare a unei mărci comunitare din totalul cererilor primite în 2015 de Oficiul European pentru Proprietatea Intelectuală (EUIPO) de la statele UE. Nemții sunt, cu 23%, campionii clasamentului.

12 mld. lei Valoarea sechestrelor dispuse de procurori în 2015, de 76 de ori mai mare decât în 2007. Legile nu s-au schimbat cine știe ce, notează Fundația Freedom House România, care a intervievat o serie de magistrați – ceea ce înseamnă că această creștere ține “mai degrabă de decizii manageriale”. “Manageriale”?

5.200 lei Salariul mediu net în industria de IT, dublu față de restul economiei; decalajul este, bineînțeles, un efect al crizei de oameni: facultățile românești livrează în continuare cca. 7.000 de absolvenți de IT anual – jumătate față de necesar – deși industria de software e în plin avânt, ba chiar “poate depăși venituri de 5-7 mld. euro în 5-7 ani”, după cum estimează Florin Talpeș, proprietarul Bitdefender.

7% Creșterea estimată a retailului românesc în 2016, față de 1% media UE, conform unui studiu GfK. Consumăm, consumăm.

279 euro Salariul minim brut în România începând cu 1 mai 2016, în creștere cu 200 lei; o comparație cu alte țări europene pe profit.ro (suntem înaintea bulgarilor, sigur că da).

361.000 Numărul românilor care în 2015 declarau că vor să muncească, dar nu căutau de lucru sau nu doreau să înceapă munca la un angajator, conform INS.

747 Numărul kilometri de autostradă din România, dintr-un total de 86.080  km, cât e rețeaua totală de drumuri publice din România; 38% din acest total reprezintă drumuri pietruite și de pământ.

CEI MAI CONVINGĂTORI DINTRE PĂMÂNTENI. Ce spune știința.

Unii oameni, scrie Inc.com, sunt ultraconvingători de la natură când își argumentează punctul de vedere; ceilalți, care n-au un talent special, pot totuși învăța – și o pot face analizând comportamentul celor cu putere de convingere sau, ceva mai rapid, parcurgând lista celor mai eficiente tips&tricks pe care revista americană o publică în ultimul număr. Autorul textului s-a străduit chiar să găsească, regulamentar, și dovezi științifice pentru cele nouă puncte din listă. “Legile persuasiunii”, arată el, stau pe un eșafodaj de studii și cercetări (una dintre ele, de pildă, demonstrează că fanfaronada e mai convingătoare decât competența). Iată trei dintre cele nouă tactici; restul le găsiți în text, cu tot cu studiile respective.

#1. “DA”-URI MICI ȘI DESE. Când explici, nu sări din prima la concluzia teoriei tale; ia-o încet, câștigând mici victorii intermediare în fața interlocutorului.

#3. ATENȚIE LA RITMUL VORBIRII. Ajustează-l în funcție de interlocutor; dacă acesta se arată dispus să-ți adopte perspectiva, vorbește rar; dacă nu, accelerează-ți ritmul. Există și o explicație pentru această regulă.

#5. NU FORȚA. Unii interlocutori au nevoie de timp pentru a procesa informația. Nu le cere să se decidă pe loc dacă sunt de acord sau nu cu tine; dacă sunt sub presiune vor spune, cel mai probabil, “nu”.

EXERCIȚIU DE EMPATIE. Spovedania unui antreprenor.

“Mă simt, în majoritatea zilelor, ca și cum aș merge la vale pe-o bicicletă fără frâne”, scrie în “The Entrepreneur” Mike Templeman, proprietar al unei companii de marketing digital cu 60 de angajați.

  • “Virez brusc, evit o ciocnire. Și, de câte ori mă uit în urmă, văd 60 de fețe zâmbitoare care se uită la mine cu așteptările sclipindu-le în ochi, fiecare pedalând pe propria sa bicicletă fără frâne, fiecare virând odată cu mine. Sunt terifiat. Dacă fac o mișcare greșită, dacă nu iau curba la timp, dacă dintr-o parte se pornește un vânt puternic, cu toții vom sfârși în prăpastie”.
  • Așa încep mărturisirile lui Templeman – care nu sunt, totuși, o jelanie; par a fi mai degrabă un gest de igienă psihică făcut de cineva care știe că nu-i singurul care gândește astfel.

Și toate astea pentru că, după cum zicea Lori Greiner, “antreprenorii sunt acei oameni dispuși să muncească 80 de ore pe săptămână pentru a evita să muncească 40 de ore pe săptămână”.

CE TREBUIE SĂ ȘTIE UN TÂNĂR DE 18 ANI. Opt deservicii pe care adulții le fac propriilor copii.

Dacă aveți copii probabil că vă întrebați adesea cum să-i echipați mai bine pentru viața de adult – și cum să compensați acolo unde școala e neputincioasă. Julie Lythcott-Haims, care a fost “Dean of Freshmen” la Stanford University (care-ar fi echivalentul românesc al acestui titlu?), face o listă de opt abilități vitale pentru un tânăr de 18 ani. Citești și te gândești ce logic sună totul; atât de logic și atât de departe, totuși, de înțelepciunea convențională. Merită să aruncați un ochi (textul, aici).

+ în 2015, Lythcott-Haims a publicat volumul “How to Raise an Adult. Break Free of the Overparenting Trap and Prepare Your Kid for Success”; versiunea Kindle e 16 dolari.

+ un podcast de 32 de minute cu autoarea cărții puteți asculta aici.

#DEȘTIUT #DECITIT #DEVĂZUT #DEÎNCERCAT

MĂSURA PROSPERITĂȚII unei națiuni n-ar trebui să fie PIB-ul, susține “The Economist”. Argumentele, aici.

DE CE JOGGING-UL “CURĂȚĂ” MINTEA? Neurologii au cuvântul.

EFECTUL PANAMA Suntem prima țară din afara G5 (Franţa, Germania, Spania, Italia şi Marea Britanie) care adoptă inițiativa de schimb interstatal de informații fiscale.

PREMIERĂ: SCAD VÂNZĂRILE DE IPHONE-URI. O fi acesta primul semn că Apple pierde din viteză?, se întreabă The Guardian.

INTERESAȚI DE MARKETING DIGITAL? Iată o listă de 7 podcast-uri recomandate de revista Inc.

STORYTELLER-IN-CHIEF. Așa numește Harvard Business Review misiunea celui care, când compania e în criză, își asumă efortul de înlocui “ceea-ce-dă-bine” cu adevărul-adevărat – și de a aduna, astfel, energia emoțională curată a unei echipe.

Comments

comments