#67 / Post-locale: știm rezultatele, ce facem cu ele?; bolile cronice ale ANAF; ce înseamnă de fapt CSR-ul pentru companiile românești + Casa Jurnalistului, un altfel de antreprenoriat.

POST-LOCALE. Rezultatele le știm. Ce facem cu ele?

S-au scurs cele șapte zile de digestie regulamentară a rezultatelor alegerilor, timp în care ne-am împărțit – din nou – în deznădăjduiți și optimiști.

DEZNĂDĂJDUIȚII văd ca dominantă a alegerilor, pe lângă absenteismul exasperant, victoria pe linie a PSD în București, slăbiciunile și purtarea de struț al PNL (care s-a mișcat împrăștiat, dar se auto-felicită că a obținut “cel mai bun scor din ’90 încoace“), plus cele 70% câștigate de un primar aflat în arest (vorbim de Baia Mare).

+ Andrei Pleșu scrie despre ocupantul-standard, de-o sută de ani încoace, de demnitate publică; îl numește “insul care nu știe să facă nimic”.

OPTIMIȘTII, însă, se uită la cele 30% ale lui Nicușor Dan și la perspectiva transformării unei formațiuni grassroots în partid național – dar și la rezultatele nesperate obținute de doi candidați no-name, ambii veniți din business, la Iași și Tg. Mureș – e semn, cred ei, că se ridică de la sol un nou tip de personaj dedicat serviciului public; și că în 2020 s-ar putea să fie altfel.

+ Independenții? Cine independenții? Toată suflarea de la Casa Jurnalistului s-a mobilizat pentru cele 10 mini-portrete video de candidați care s-au zvârlit în alegeri fără structuri de partid. Dacă sunteți curioși, găsiți clipurile aici.

+ Un antreprenor, co-fondator al platformei civice de factchecking www.factual.ro, a asamblat o listă de 10 motive de optimism vizavi de aceste alegeri.

REALITY CHECK:

  • Problema pe care riscăm s-o pierdem din vedere e că parlamentarii au coafat legea în așa fel încât, din 2012, nu mai ai nevoie de 50%+1 devii primar (nici măcar într-un consiliu de administrație nu poți decide fără majoritate simplă, doar știți); ro a calculat reprezentativitatea noilor primari: București – 13% din electorat; Bacău – 11%; Galați – 9%; Iași – 16%; Timișoara – 15%.
  • Ce șanse are la parlamentare Uniunea Salvați România, partidul ieșit din spuma alegerilor? A scris despre asta Teo Tiță în Dilema Veche.

RĂMÂN DE TRANȘAT:

  • Restanța nr. 1: Nu ies la socoteală, în toată țara, 23.117 buletine de vot. BEC nu știe ce să facă.
  • Restanța nr. 2: Surpriza de la sectorul 1, franțuzoaica Clotilde Armand – care a pierdut la diferență de 2,4%, vrea să ducă la Curtea Constituțională (CCR) chestiunea reprezentativității suspecte ce decurge din turul unic de scrutin; până acum CCR a evitat subiectul (vezi cazul Liviu Avram). Mai devreme sau mai târziu va trebui, totuși, să se pronunțe.

ANAF, ANAF. Dincolo de formularele care țin agenda, o mulțime de boli cronice.

Nu-i MONDAY MEMO fără acronimul ANAF, fie că-i vorba despre controale, încasări, formulare. Azi schimbăm subiectul; vorbim despre bolile cronice ale ANAF și despre felul în care acestea se transmit ele în economie. Subiectul l-a deschis, frontal, Angela Roșca de la TaxHouse:

  • “importanța ANAF pentru România”, spune ea într-un interviu pentru wall-street.ro, “este comparabilă cu cea a BNR, iar agenția ar trebui să țintească spre un nivel de profesionalism și integritate similar celui al băncii centrale”;
  • dincolo de formularele care țin agenda ocupată, argumentează Roșca, prioritatea este modernizarea ANAF, pentru că birocrația și lipsa de reforme “generează costuri care reduc din avantajele pe care România le are în zona de fiscalitate, cum ar fi cota unică atractivă de impozit pe profit”;
  • da, instituțiile statului au baze de date, dar acestea nu sunt interconectate – ca persoană fizică ori persoană juridică dai în mod repetat, “de 5-6 ori”, aceleași informații “la Registrul Comerțului, Revisal, Poliție, bănci, Oficiul pentru spălarea banilor și ANAF”; nu-i greu de dedus că o astfel redundanță în predarea-primirea de informații deja existente generează costuri și întârzieri și de partea autorităților, și a mediului de afaceri.

PLUS: despre costul ridicat al muncii și artificiile precum migrarea spre PFA și microîntreprinderi; despre noul șef al ANAF și intențiile lui; despre felul în care politicienii percep ANAF – va rămâne doar “mâna care colectează banii” sau poate deveni “o instituție care poate să ajute și contribuabilul să își plătească taxele într-un mod eficient și, de ce nu, plăcut”? Interviul integral, aici.

ROMÂNIA ÎN CIFRE

+9,73% Creșterea costului orar al forței de muncă în T1 2016 față de T1 2015. Cele mai mari creșteri: învățământ (23,07%); sănătate și asistență socială (22,30%) și tranzacții imobiliare (19,12%). A venit vremea, poate, pentru reanalizarea judecăților de tip “învățământul și sănătatea au salarii mizerabile”. Despre ce salarii vorbim, totuși? Are cineva date actualizate? (Plus: intră în vigoare, de la 1 august, noi creșteri).

370.338 Numărul românilor care și-au portat numerele la alt operator de telefonie mobilă în ianuarie-mai 2016; cei mai mulți abonați – circa jumătate – i-a câștigat RCS&RDS.

-80% Scăderea businessului InterAgro după condamnarea proprietarului companiei, Ioan Niculae. Să nu sărim însă la concluzii; la UTI, al cărui proprietar – Tiberiu Urdăreanu – e cercetat în prezent sub control judiciar, lucurile sunt un pic mai complexe: au crescut pierderile, dar și businessul a crescut.

3 din 5 Numărul criteriilor de convergență la euro pe care România le îndeplinește azi. Trecem clasa la stabilitatea prețurilor, finanțele publice și dobânzile pe termen lung; picăm la compatibilitatea cu tratatul de funcționare al UE și la criteriul referitor la cursul de schimb. Niște explicații, în păsăreasca birocrației europene, aici.

4,2% Avem cea mai mare creștere economică din UE – împărțind locul 1 cu Suedia – în T1 2016 comparativ cu T1 2015. Toată Uniunea e pe creștere în T1 – mai puțin Grecia, care marchează un -1,4%, cf. Eurostat. Per total UE realitatea a depășit un picuț previziunile: +1,7%, față de +1,6, cât era estimat.

2.687 lei / lună Veniturile totale per gospodărie românească în 2015, cf. INS. Adică 1.011 lei / persoană (care înseamnă o creștere de 7,8% față de 2014). Cheltuielile lunare per gospodărie? 2.352 lei / lună – adică 87,5% din venituri. Cheltuieli pentru investiții? 0,7%. Alte cifre, tabelașe și cașcavaluri, aici.

318 Numărul infracțiunilor și contravențiilor ce pot fi incluse în cazierul fiscal începând din acest an, față de 117 în trecut, ne reamintește ANAF. Pedepsele cele mai crunte? Inactivitatea fiscală și pierderea codului de TVA (detalii despre ce atrage aceste pedepse, aici; iar dacă vreți să vedeți lista celor 318 fapte, o puteți descărca de la sfârșitul textului publicat de avocatnet.ro în ianuarie).

COMPANIILE ROMÂNEȘTI ȘI CSR-UL. Cine, cât, cum – și mai ales de ce.

Insight-uri valoroase despre cum își văd companiile rostul pe lume, dincolo de profit, în ediția nr. 4 a studiului “Tendințe și realități CSR în România – 2016” (EY România & CSRmedia.ro); definiția “responsabilității sociale” a suferit mutații din 2013 încoace – înseamnă tot mai puțin “implicare în comunitate” și “strategie sustenabilă de business” și tot mai mult “etică în afaceri”, “management responsabil al lanțului de furnizori” și “filantropie”.

  • 150 de executivi de top intervievați; doar 12% dintre ei spun că n-au avut în 2015 proiecte de CSR.
  • CÂT. Bugetele s-au plasat, în 55% dintre companii, între 5.000-100.000 euro anual. Cea mai mare parte dintre companii (68%) a încadrat aceste linii de buget în departamentele de PR și marketing. Crește însă ponderea companiilor cu linii bugetare separate (13%, față de 5% în 2014).
  • Prin “proiecte”, bineînțeles – media e de 12,2 proiecte/companie, în creștere cu 40% față de 2014. Domeniile-țintă? În ordine: educație (75%), sănătate (61%) și mediu (51%). De notat scăderea ponderii proiectelor în domeniul social – de la 62% în 2014 până la 48% în 2015.
  • DE CE. Motivațiile sunt și ele interesante; cele mai puternice, dar pe o tendință de scădere, țin încă de “recunoaștere și vizibilitate” respectiv “strategia de PR”; a crescut în schimb viguros, de la 25% la 40%, motivul “acționarii noștri cer această implicare”. Acționarii, deci.

UN ALTFEL DE ANTREPRENORIAT: Modelul “Casa Jurnalistului”.

Știți Casa Jurnalistului, nu? A pornit în plină criză ca o fermecătoare nebunie – “o barcă de salvare pentru câțiva reporteri tineri care au descoperit că în redacțiile din România e foarte greu să-ți faci meseria cum trebuie”, după cum spunea în 2013 Vlad Ursulean, unul dintre întemeietori. Tot un fel de antreprenoriat, de fapt; cf. definiției, să fii antreprenor înseamnă să ai o idee, să aduni resursele pentru a o asambla și să creezi valoare adăugată – cu scopul de a face profit. Singurul criteriu nebifat, în cazul de față, e profitul. Citiți mai departe.

  • NIMENI NU CREDEA, pe-atunci, că se poate să-ți faci meseria pe bune fără încasări din tiraj și/sau advertising – și, în general, fără un “model de business”. Și totuși “Casa” a devenit adăpost, călăuză și loc de învățătură pentru mulți jurnaliști buni dintr-o presă intrată în disoluție. Experimentul a funcționat și-apoi a înflorit – ultima ispravă e proiectul de documentare electorale “Independenții” – prin bunăvoința a 200 de cititori-donatori care-au susținut Casa Jurnalistului cu sume pornind de la 5 euro pe lună (ce i-a convins pe-acești oameni să doneze aflați de-aici).
  • EI BINE, 4 ANI ȘI 400 DE TEXTE MAI TÂRZIU, “Casa”, cum îi spun cei care acolo muncesc, mănâncă, fantazează și înnoptează [“Casa” nu-i o metaforă – chiar e o redacție-casă; dacă vreți să știți cum e să trăiești/muncești acolo, citiți povestea Luizei Vasiliu, o să vă placă], s-a pornit, acum, să experimenteze un model totalmente nou în România: rezidența.
  • CE-I REZIDENȚA LA CASA JURNALISTULUI? E un fel de școală care te școlește mai al naibii decât școala regulamentară. Școală de reporteri. Ai o idee, nu-ți dă pace un subiect? Ia-l de gât, pune-l pe hârtie, trimite-l. Dacă ești selectat, primești de la “Casă” camera în care vei locui, farfuria în care vei mânca, camarazi de dialog, sfetnici întru meserie, editori, graficieni, tot tacâmul.

ESENȚIALI, ÎN TOATĂ POVESTEA, sunt cititorii și voința lor de a sprijini acest model: cu cât se strâng mai mulți cititori-donatori, cu atât “Casa” va adopta mai multe proiecte. Povestea cu rezidența sună mai puțin neverosimil, acum, decât suna ideea Casei Jurnalistului în 2011-2012. Ba chiar e perfect plauzibilă: donațiile încep de la 5$ lună, adică 20 de lei; calculați voi, fiecare, riscul investiției. Dacă vă pare că merită, detalii găsiți aici.

#DEȘTIUT #DECITIT #DEVĂZUT #DEÎNCERCAT

SECURIZAȚI-VĂ CONTUL DE TWITTER. Nu-i exclus ca numele și parola dvs. de Twitter să fie printre cele 32 milioane scoase la vânzare săptămâna trecută pe așa-numitul dark web. Există o soluție, așa numita logare în doi pași, scrie Wired – și ar fi bine s-o faceți chiar acum.

DER SPIEGEL SE ROAGĂ. Dacă e să citiți o singură rugăciune înaintea referendumului din 23 iunie din Marea Britanie, citiți-o pe cea a Der Spiegel, care și-a pus pe copertă Union Jack și a dat un titlu în engleză: “Please Don’t Go!”.

CRIZA DEZINFECTANȚILOR. Cu cât a crescut tirajul Gazetei Sporturilor mulțumită investigației Hexi Pharma? Cu zero exemplare. Cine finanțează, totuși, cei trei jurnaliști care muncesc pe rupte de 7 luni? Răspunsul aici.

NE SCHIMBĂM DRAPELUL. Acvila de pe stemă capătă coroană. Să fie primită, pare a fi chiar coroana de oțel făcută dintr-un tun otoman capturat în Războiul de Independență.

TEATRU, TEATRE. A început Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu; pe Scena9 găsiți o listă bună, organizată pe căprării, cu ce-i de văzut: “Texte faine”, “Monștri sacri sau «Nu pot să cred că vin oamenii ăstia cu spectacolele lor»”, “Regizori tineri” și “Teatru social”.

ȘI A ÎNCEPUT EURO 2016. Cronică dulce-amăruie după meciul cu Franța pe lead.ro, care crede că naționala noastră de azi a arătat, neașteptat, “cât de mult poți face din ceea ce ai”. “Din ceea ce ai” acum, pentru că altădată a fost altfel: în caz că vă e drag fotbalul și vă umpleți de nostalgii cu gândul la “echipa de aur” și CM ’94, aveți un documentar minunat făcut de doi jurnaliști de la adevărul.ro, Cristian Delcea și Mihai Voinea – care, cu muncă multă și documentare riguroasă, au scos o poveste curată, bine articulată, despre mărirea și decăderea naționalei.

PRECEDENTUL POLONEZ. Lege nouă anti-terorism, care-ți dă fiori, în Polonia. SRI-ul lor are dreptul să blocheze site-uri suspectate că ar fi amenințări la adresa securității naționale. Uh.

TERAPIA PRIN SCRIS. Poate că aveți timidități în fața paginii albe, dar nu uitați că scrisul – zilnic, din când în când, cum o fi – vă poate curăța capul cum nici nu bănuiți; e printre cele mai eficiente exerciții de igienă mentală pe care le știu. Testați, de pildă, penzu.com – o formulă de jurnal online privat, criptat după rigori militare (vorbesc serios, formula lor e “military-grade encryption”). Nu vede nimeni ce scrieți, deci stilul e irelevant. Important e procesul de download de gânduri încâlcite – care, într-un fel cu totul încântător, tind să se limpezească singure atunci când sunt formulate în scris (asta pentru că, atunci când scrii, ești obligat să te gândești la un singur lucru măcar până închei propoziția). La mine funcționează. Testați, poate vă e de folos.

Comments

comments