MONDAY MEMO #91 / Draft de foaie de parcurs pentru 2017; de la știrile false la “big data”; cum îți poți șterge urmele de pe net + patru feluri de scuze care ne umplu de frustrări.

CU CE PORNIM ÎN 2017. Un prim draft de foaie de parcurs.

  1. Pornim în 2017 cu un nou premier și un nou executiv; noi vom decide, pe 11 decembrie, “culoarea conducătoare”. 

Problema noastră e că vom decide așa, pe bază de convingeri anterioare, de vreme ce dezbateri electorale de substanță pe temele mari n-avem și campania e, în cel mai bun caz, leșinată (“ca un serial la care nu se mai uită decât nostalgicii sau fanaticii”, după cum scrie Teodor Tiță în “Jurnal de campanie (II)”). Lipsește energia, simțiți? Lipsesc motivele de ieșit la vot. Iată unul: în instabilitatea din jur, tare bine ne-ar prinde niște minți cât de cât lucide. Hai la vot, hai la vot.

  1. Pornim cu niște previziuni bune; de noi depinde dacă vom ști să ocolim capcanele.

Intrăm în 2017, aniversarea primului nostru deceniu de UE, fălindu-ne cu cea mai mare creștere economică din Uniune în 2016; ceva peste 5%, probabil.

  • Ultima revizuire “cu plus” a sosit de la Banca Mondială (BM), care anticipează pentru România o creștere de 5,1% în 2016 (estimarea anterioară era de 4%); tot BM crede că în 2017 vom crește cu 3,8% și în 2018 cu 3,4%. Comisia Națională de Prognoză, la rândul ei, vede, pentru 2017, un frumos 4,3%. “Gonim cu viteza cea mai mare în UE, dar din păcate avem o povară istorică cumplită pe care o ducem în spate, și dacă viteza este bună, baza nu mai e la fel de bună”, avertizează Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR. Nu e nici primul – și nu va fi nici ultimul – care ne invită să nu ne mai împăunăm cu astfel de cifre. Radu Crăciun, de pildă, fost economist-șef al BCR, scrie pe profit.ro“decidenții noștri trăiesc în lumea extrem de periculoasă a iluziilor” – și că ar fi bine să votăm “orice partid sau grup de partide capabile să dea o majoritate parlamentară responsabilă și cel mai profesionist guvern pe care l-a avut România vreodată”, pentru că “avem nevoie cu disperare de amândouă – alminteri ne vom da acordul pentru o sinucidere lentă și neasistată a statului român”.
  • Am urcat cu 5 poziții – da, pare greu de crezut – într-un clasament global (PwC Paying Taxes 2017; îl puteți descărca de-aici) care măsoară ușurința cu care companiile își plătesc taxele; suntem acum pe locul 50, adică în fața Cehiei (locul 53), Slovaciei (locul 56) și a Ungariei (locul 77) – doar Polonia (locul 47) ne întrece un pic. Ne dă însă clasă Moldova, care a făcut un salt spectaculos, într-un singur an, de pe locul 78 pe locul 31. Altfel, companiile noastre au de făcut în medie 14 plăți de taxe anual, față de 11,8 plăți, cât e media pe UE.
  • Și indicatorul CFA de încredere macroeconomică, care măsoară starea de optimism/pesimism a analiștilor financiari din România pentru următoarele 12 luni, a crescut frumos, cu 12 puncte, în octombrie (doar că în noiembrie au venit alegerile americane + alte angoase – vezi pct. 3);

+ Altfel, ne aflăm mai aproape decât suntem dispuși să credem ”fie de o ajustare controlată, fie de o recesiune”; o zice, pe blogul personal, Lucian Croitoru, consilierul personal al guvernatorului BNR.

  1. Pornim în 2017 cu o listă lungă de angoase externe deja trecute în calendar (plus cine știe câte alte “neprevăzute”):

– TURCIA, DECEMBRIE 2016: Polemica Turcia vs. UE a reizbucnit săptămâna trecută, când Parlamentul European a votat masiv pentru “înghețarea temporară” a negocierilor de aderare ale Turciei (care oricum trenau); Ankara însă s-a inflamat rău de tot, amenințând cu subiect și predicat că va lăsa fluviul de refugiați sirieni, pe care până acum îl ținea cât de cât sub control, să inunde în Europa. Urmează, în decembrie, o întâlnire a miniștrilor de externe ai UE; toată lumea așteaptă calm și înțelepciune.

– STATELE UNITE, IANUARIE 2017: Din 20 ianuarie vom avea un președinte american volatil temperamental și totalmente lipsit de competențe într-ale treburilor publice, care-și schimbă declarațiile/intențiile din tweet în tweet. Va rupe acorduri comerciale – vezi NAFTA (un explicator CNN, aici) și Parteneriatul Trans-Pacific (o analiză The Economist, aici) – așa cum a promis în campanie? O va da la pace cu Rusia? Va supraviețui Donald Trump un mandat întreg, în ciuda păienjenișului de conflicte de interese pe care legea americană nici măcar nu le reglementează?

– MAREA BRITANIE, MARTIE 2017: Începe, oficial, mult-anticipatul partaj între UE și Marea Britanie, după declarația de divorț din iunie 2016; procesul ar trebui să se sfârșească în martie 2019, dar nimeni nu știe cum anume va arăta bilanțul – și câte oale sparte va număra fiecare tabără. Dacă vreți să vă reîmprospătați cunoștințele despre Brexit cu un Q&A onest, mergeți pe mâna BBC.

– FRANȚA, APRILIE 2017: Avem alegeri-cheie în Franța. Unii își mai amintesc poate de 2002, anul Jacques Chirac vs. Jean-Marie Le Pen – stupefacție, semne de exclamare, nu se poate; Le Pen a pierdut, în turul doi, cu 17,79% și lumea întreagă a răsuflat ușurată în fața a ceea ce părea o aberație istorică. 15 ani mai târziu, în 2017, Marine Le Pen – care și-a exclus tatăl din partid și a militat pentru “de-demonizarea” Frontului Național – candidează pentru a doua oară (în 2012 s-a clasat pe locul al 3-lea, cu 17,9%, după Hollande și Sarkozy). Șansele ei anul acesta? Mari, mari, mari; sondajele curente spun că va intra în al doilea tur. Miza? Mai mare ca Franța însăși; în joc e “viitorul Occidentului”, scrie Washington Post.

GERMANIA, SEPTEMBRIE 2017: Singurul nostru pariu cu șanse rezonabile, în fața populismelor de tot felul, a rămas Angela Merkel – care tocmai și-a anunțat candidatura pentru un al patrulea mandat. Poate pentru că s-a trezit, după victoria lui Trump, drept singur garant al ordinii mondiale post-belice – un rol pe care nu și l-a dorit, pe care n-a vrut să și-l asume, dar pe care i-l punem, cu toții, în spinare. De ce? Pentru că e singura care pare capabilă să țină adunată, în 2017, Europa; sau poate pentru că “Ich bin ein Berliner”.

DIGITALMEMO 


DIGITAL MEMO este un distilat de cultură generală digitală născut din realitatea că tehnologia e strâns împletită cu performanța oricărui business. Avem alături în acest mini-proiect un partener digital-native – e vorba de eMAG – gata să depună oricând mărturie că tehnologia e deja în toate: în viața personală, în societate, în business.


 

TEHNO-DEMOCRAȚIA: De la știrile false la “big data”, avem o problemă.

Analiza The Economist începe, previzibil, cu victoria lui Donald Trump; “succesul lui în social media este probabil rezultatul unui set unic de circumstanțe – personalitatea lui, de pildă, și un adversar vulnerabil la atacuri”. Dar să nu uităm referendumul Brexit; și, mai ales, să nu uităm prezidențialele de anul viitor din Franța – Marine Le Pen ar putea fi următorul studiu de caz despre influența  fabricațiilor asupra alegerilor. Iată și câteva știri adevărate pe această temă:

+ Un rol în răspândirea fabricațiilor care l-au favorizat pe Trump a avut și un tip din Oradea, Ovidiu Dobrotă; a pus cap la cap povestea sa pressone.ro – aici.

+ Cum devin virale, de fapt, fabricațiile? Un studiu de caz găsiți în New York Times.

+ Și, oricum, înainte de “știrile false” contemporane a fost “dezinformatsiya” din timpul Războiului Rece (Washington Post îl amintește, într-un articol pe această temă, și de Ion Mihai Pacepa).

Cum ne apărăm, așadar, de propagandă și manipulari? Există o soluție, dar e complicată; iar noi nici măcar n-avem o denumire în limba română.


 

ȘTERGEȚI-VĂ URMELE DE PE NET. Doi suedezi au creat o soluție prin care puteți scăpa rapid de toate conturile create de-a lungul anilor cu adresa voastră de gmail; inclusiv de cele de care ați uitat (da, și de cel de Myspace). Să n-o mai lungim: click aici și începeți curățenia.

CELE MAI BUNE JOCURI EDUCAȚIONALE. Începem seria listelor de sfârșit de an cu una care are legătură cu învățatul online. Găsiți pe listă – care are două părți (partea I & partea a II-a) – ce poftiți: jocuri de geografie și istorie; științe; limbă engleză; de toate. Găsiți și liste de jocuri educaționale din anii anteriori.

DEFICITUL NOSTRU DE IT-IȘTI. Ar fi de 50.000 de oameni, potrivit unei estimări făcute de Cristian Ivănuș, șeful unei asociații profesionale. “Ce putem să facem ca să acoperim necesarul forței de muncă? Credeți că universitățile, instituțiile de învățământ superior sunt aliniate în totalitate cu nevoile și cerințele pieței de muncă? Nu. Atunci de ce producem absolvenți care nu își vor găsi loc de muncă? De ce trebuie să îi înrolăm pe toți să îi aducem la universități și să nu facem niște școli speciale, postliceale care să poată să livreze exact ceea ce trebuie pe piața muncii?”. Bune întrebări. Doar că n-avem niciun răspuns.

+ Până rezolvăm problema, citiți pe pressone.ro un articol cu un titlu interesant: “IT-iștii, noul proletariat”

COMPANIILE ȘI PROTECȚIA DATELOR. Din primăvara lui 2018 companiile românești vor fi obligate să dețină sisteme informatice integrate destinate stocării și prelucrării datelor personale, spune un oficial din cadrul cancelariei premierului. Vrem, nu vrem, asta e.

CE-I “SPLINTERNET”-UL? Un termen pe care cu siguranță îl veți mai auzi; ni-l explică The Economist.

ROMÂNIA ÎN CIFRE

3 ani Atât au durat dezbaterile, blocajele, reexaminările și contestațiile la CCR cu privire la Legea parteneriatului public-privat, în sfârșit promulgată – săptămâna trecută – de președintele Iohannis. Cristian Pîrvan de la AOAR crede, într-un interviu cu RFI, că nu-i cazul să zicem “hop”; să vedem mai întâi normele de aplicare, că “legiuitorii aşa scapă: lucrurile sensibile le trimit în legislaţia secundară”.

32 la mie Procentul gemenilor în totalul nou-născuților, cf. unor statistici globale; câți gemeni sunt în România nu știm precis – dar dacă măcar câteva sute se vor înscrie în 2017 în Registrul Gemenilor Români, lansat săptămâna trecută de Universitatea “Babeș-Bolyai”, și cercetătorii români vor putea face studii de genetică comportamentală (“studii gemelare”, pe scurt”).

30,6% Proporția românilor care, dacă mâine ar câștiga 100.000 de euro, tot în imobiliare ar investi-o, în ciuda zguduielii din 2008-2009, anunță profit.ro, citând un studiu făcut de Erste Asset Management pe un eșantion mărișor, de peste 800 de respondenți. Ce uită profit.ro să menționeze e că studiul nu e tocmai nou; a fost dat publicității în iulie, când Erste AM a lansat și ghidul “România Investește” – care e foarte-foarte bun; îl puteți descărca de-aici.

+15% Creșterea pieței de creioane, pixuri și stilouri în iulie-septembrie 2016 față de aceeași perioadă a lui 2015, cf. GfK. Nici anul ăsta n-a murit scrisul old-school.

+10% Creșterea numărului de tranzacții imobiliare în primele 9 luni ale lui 2016, cf. statisticilor de cadastru; campion e Bucureștiul, urmat de județele Ilfov și Timiș.

5 mil. euro Bugetul incubatorului de afaceri ce va fi înființat de Primăria Municipiului București în cadrul proiectului “București Start-up”; vor fi sprijinite 200 IMM-uri noi care ar urma să genereze, calculează funcționarii publici nu-se-știe-pe-ce-bază, cca. 1.000 locuri de muncă.

800 exemplare Recordul de vânzări pentru un singur titlu la Târgul de Carte Gaudeamus aparține Editurii Humanitas. E vorba de un autor român. Și nu, nu-i Mircea Cărtărescu.


VEȘTI PROASTE DINSPRE POLUL NORD. Știința are prostul obicei să nu dea doi bani pe ce cred oamenii; nici măcar pe ce crede președintele ales al SUA (care, după ce toată campania a spus că încălzirea globală e un “hoax” al Chinei, a admis într-o întâlnire cu jurnaliștii de la New York Times că s-ar putea să existe “ceva conectivitate” cu activitățile umane). Bun. Ultimul raport despre ce se întâmplă în zona arctică arată că avem, acolo, temperaturi cu 20 grade Celsius peste cele obișnuite pentru această perioadă (da, exact, 20 de grade) și că topirea calotei de gheață ar putea antrena 19 așa-numite “puncte critice climaterice” cu efect profund, foarte probabil ireversibil, asupra ecosistemelor înconjurătoare. Iată un exemplu: în tundră crește vegetație, vegetația înlocuiește stratul de zăpadă care reflectă razele solare, ceea ce face ca pământul să absoarbă mai multă căldură, etc.; ați înțeles ideea. În timpul ăsta, președintele ales nu știe ce să creadă.

#DEȘTIUT #DECITIT #DEVĂZUT #DEÎNCERCAT

0,0004% = “CULMEA NECLINTIRII LA BVB”; așa a numit profit.ro evoluția indicelui BET într-una dintre zilele săptămânii trecute; de aici și senzația traderilor că, la un rulaj zilnic de 3-4 mil. euro, care se tot repetă “fatidic”, bursa nu-i altceva decât “locul în care nu se întâmplă nimic”.

+ În această descurajantă încremenire, anunțul listării a 44% din acțiunile Medlife – care a estimat pentru acest an o cifră de afaceri de 120 mil. (poate chiar 130-150 mil., dacă se finalizează la timp tranzacțiile) – îi dă speranțe președintelui BVB. “Dacă Medlife se va lista”, a spus el, “sunt ferm convins că în 18 luni vom avea și alți antreprenori români care vor ridica capital de pe bursă”.

PATRU FELURI DE SCUZE CARE NE UMPLU DE FRUSTRĂRI. Inventariate de Harvard Business Review; nu știu care categorie e cea mai enervantă – oscilez între nr. 1 și nr. 4.

DE CE N-AVEM AUTOSTRĂZI? Pe lângă motivele-standard care se înscriu în politicoasa sintagmă “incapacitate administrativă” – incompetență, dezinteres, ineficiență, jaf – iată încă unul, furnizat de vicepremierul Vasile Dîncu: nu ne lasă zonele protejate. “Vreo 25% din teritoriul României sunt zone protejate și în aceste zone protejate se poate construi foarte greu”, a spus Dîncu într-o emisiune Digi24. Convenabilă scuză.

CÂND AȚA-I MAI SCUMPĂ DECÂT FAȚA: Jumătate dintre dosarele penale de evaziune pe care ANAF le deschide înseamnă mărunțiș – cumulat, 50% dintre dosare înseamnă doar 1% din totalul prejudiciului descoperit, ceea ce înseamnă că adesea costul de instrumentare e mai mare decât suma recuperată. Prin urmare, ANAF a decis – în sfârșit – să renunțe la plângerile penale pentru care prejudiciul e de sub 50.000 lei, dacă cei acuzați achită sumele imputate și penalitățile până la primul termen de judecată. Vivat.

MONITORUL PREȚURILOR, îndelung plănuit, e în sfârșit funcțional – aici. Cuprinde produse din marile rețele de magazine (deocamdată doar cele din București); iar Consiliul Concurenței, care administrează platforma, se așteaptă la “o creștere a concurenței între retaileri și implicit și într-o scădere a prețurilor”. Să vedem. Eu una l-am testat – și singurul lucru pe care l-am aflat e că n-are absolut nicio legătură cu nevoile unui biet cumpărător.

CE VOR, DE FAPT, ANGAJAȚII? O cercetare masivă, făcută pe 50.000 de oameni, definește cei 10 indicatori ai așa-numitului “employee engagement”. Găsiți, în text, link către raportul integral (e gratuit; trebuie să vă dați doar adresa de mail).

CELE MAI INFLUENTE 100 FOTOGRAFII DIN ISTORIE. Plus poveștile din spatele lor; o selecție TIME; o minunăție. Aici.

Comments

comments