MONDAY MEMO #103 / Moment de armistițiu la funeraliile OUG 13; un sistem solar verișor; când încetează o țară să fie o democrație + războiul civil creativ dintre Pixar și Disney.

LA FUNERALIILE ORDONANȚEI. Moment de armistițiu: puterile statului își inventariază, la vestiare, pagubele și opțiunile.

ORDONANȚA 13/2017, care a declanșat cel mai mare protest românesc post ‘89, a fost înmormântată legislativ – cel puțin deocamdată. E o victorie trudită, dar asta n-o face mai puțin uluitoare (niciodată, în istorie, nu s-a mai auzit ca un act normativ deja publicat în Monitorul Oficial să fie întors din drum). În fața presiunii publice, au votat masiv pentru respingere și Senatul, și Camera Deputaților.

[Atât de masiv încât e imposibil de ignorat absența ostentativă de la vot a președinților celor două camere și faptul că ministrul demisionar al Justiției, inițiatorul oficial al OUG 13, a votat pentru respingerea ei. Fostul premier Ponta? S-a abținut, după cum consemnează votul electronic. Fostul președinte Băsescu? S-a abținut și el. Oameni de stat, depunători de jurământ].

PROTESTUL DE STRADĂ A ÎMPLINIT 40 DE ZILE; a continuat aseară în București cu 5.000 de manifestanți care au proiectat – folosindu-se de hârtie albastră și steluțe galbene – steagul UE (foto de la Associated Press; video de la Digi24). Aceeași imagine, doar un pic mai mică, și la Cluj. Presa spune că a fost a 21-a zi de protest, pornind numărătoarea din 31 ianuarie (“noaptea OUG 13”). Dacă socotim ca dată de start 18 ianuarie, când au început de fapt protestele, avem fix 40 de zile.

+ Ne-am câștigat un titlu neoficial de campioni globali ai creativității de protest. Spune asta Associated Press (care a reușit să treacă în revistă doar poantele traductibile, că na…).


 

1. EXECUTIVUL & LEGISLATIVUL, adică PSD&ALDE, se regrupează disciplinat.

Miting pro-guvern la Târgoviște – 6-10.000 de oameni, în funcție de sursă (foarte mult, dacă raportăm la populația de 80.000 a orașului). Printre vorbitori, câțiva parlamentari & un ministru. Mesaje? “Sprijinim guvernul legitim”, “România nu e Iohannis”.

  • PSD a tranșat problema ereticilor: Mihai Chirica, primarul Iașului, care s-a tot contrat cu șeful PSD, n-a fost exclus totuși din partid, dar a pierdut funcțiile de VP și de șef județean; și Cătălin Ivan, europarlamentar PSD, despre care Dragnea spunea că nici nu mai e membru PSD “de ceva vreme” – în replică, Ivan a făcut o conferință în comuna Dobrovăț, de care aparține (culmea, tot în jud. Iași, cu reputația lui de filială cumincioară) în care a spus că partidul merge într-o direcție greșită și că puterea lui Dragnea “este Shhaideh”, adică fondurile pentru dezvoltare locală.
  • ALDE? Tăriceanu, fost anti-FSN-ist, fost premier la momentul aderării la UE, fost susținător al cotei unice, fost iubitor de multinaționale (și-a făcut un business auto ca importator de Citroën) – actualmente nr. 2 în stat, fumegând continuu împotriva protestatarilor și a justiției (“România, o parodie de stat de drept”, ”gargară cu corupţia”, ”o vânătoare de vrăjitoare”). De context: pe 14 martie începe procesul în care e acuzat de mărturie mincinoasă și favorizarea infractorului în dosarul Snagov&Băneasa, cu un prejudiciu estimat de de 135 mil. euro.

 

2. JUSTIȚIA își contabilizează victoriile – și se frământă pe dinăuntru.

DNA, PROBABIL CEA MAI APLAUDATĂ dintre instituțiile publice din România și-a prezentat raportul pe 2016: 1.270 de trimiteri în judecată, măsuri asiguratorii de aproape 700 mil. euro, procent de achitări sub 10%. Aplauze, felicitări. De la Dan Tăpălagă (primul jurnalist care a dat alarma pre-ordonanțe încă din 13 ianuarie) vine însă “un altfel de bilanț”. Ce spune Tăpălagă, îndeobște apărător al Justiției, e că DNA – “cel mai valoros bun instituțional câstigat de România” în ultimii 10 ani – are totuși ceva probleme pe care, dacă le ignoră, va intra în derapaj. Textul e lectură relevantă; mai risipește din entuziasme, dar e sănătos din motive de luciditate publică.

  • ÎN CAZ CĂ AȚI UITAT DE GRAȚIERE, să știți că ideea nu s-a evaporat – ordonanța a devenit proiect de lege și a fost trimisă în circuitul avizării. Poziția preliminară a Consiliulului Superior al Magistraturii (CSM): “Grațierea în întregime a pedepselor de până la 5 ani este de natură să creeze un sentiment de insecuritate socială”. Poziția finală o s-o avem marți, după ședința CSM.
  • DIVERGENȚE DE OPINII LA CURTEA CONSTITUȚIONALĂ. Dacă vă amintiți, au fost două sesizări la CCR în chestiunea OUG 13; una legată de conflictul dintre puterile statului (formulată de CSM și de Președinție) și alta legată de urgența OUG (formulată de Avocatul Poporului). Ambele au fost respinse cu majoritate de voturi. Doar că săptămâna trecută doi judecători din cei nouă judecători CCR și-au publicat pe site-ul instituției “opiniile separate”, spunând că excepțiile de neconstituționalitate trebuiau admise – și în cazul sesizării CSM, și în cel al Avocatului Poporului.

3. PREȘEDINȚIA: NU E PUTERE ÎN STAT, dar e “garant” pentru diverse chestiuni, cf. Constituției.

PREȘEDINTELE A PROMULGAT fără întârziere legea de respingere a OUG 13/2017 (“nefericita ordonanță 13 din 2017”, o “sabie a lui Damocles” care pare “a fi fost, pentru moment, îndepărtată”; “ireversibilitatea luptei anticorupţie nu este una garantată”).

  • REFERENDUMUL PE CHESTIUNI DE CORUPȚIE? Nicio veste despre el săptămâna trecută. Avem, în schimb, o propunere de modificare a legii referendumului – vezi mai jos.
  • DINCOLO DE TOATE ASTEA, soții Iohannis au pierdut definitiv și irevocabil casa din centrul Sibiului (o casă naționalizată, cumpărată ulterior de foștii chiriași cărora le-au fost anulate contractele în urma unei cereri de retrocedare a unui presupus moștenitor; presupus moștenitor de la care familia Iohannis a cumpărat jumătate din casă). Reacție Iohannis: spune respectă deciziile instanței, cărora susține că li s-a conformat încă din 2015. Reacție Dragnea: “Nu e o situaţie tocmai plăcută pentru preşedinte. Eu sunt îngrijorat de altceva, ce face acea instituţie bancară care este chiriaşă în acea casă”. Ce?

O LUME MAI BUNĂ. S-ar putea să existe – la 40 de ani lumină.

Un soare mic și roșiatic pe nume TRAPPIST și șapte planete – nebotezate încă – pe care ar putea exista apă lichidă, poate chiar și viață; asta-i știrea care ne-a mărit ochii săptămâna trecută. Și sunt aproape planetele astea, mai aproape decât altele, descoperite în trecut.

NU VĂ ÎNFLĂCĂRAȚI, totuși; în limbajul astrofizicienilor, “aproape” = o călătorie de 40 de ani cu viteza luminii, de nimeni atinsă până acum; în limbajul nostru, al pământenilor, asta ar însemna 800.000 ani cu 51.000 km/h (cât poate atinge New Horizons).

EXPLICAȚII PE ÎNȚELESUL NESPECIALIȘTILOR, pe blogul lui Nic Sârbu (care e astrofizician la bază). Mai pe larg, în Nature – care scrie că “menajeria planetară” nou-descoperită e neobișnuită prin cel puțin două chestii:

  • e pentru prima dată când dimensiunile atâtor planete din același sistem solar sunt comparabile cu cele ale Pământului;
  • sistemul poate fi cercetat relativ ușor, dată fiind apropierea de sistemul nostru solar; “o piatră Rosetta în șapte limbi diferite, care ne pot oferi perspective complet diferite despre cum se formează planetele”.

+ Dacă n-aveți mai mult de 4 min. la dispoziție, iată un video de 2 min. cu știrea în sine, și altul, la fel de scurt, în care artiștii NASA și-au dat drumul la imaginație (e frumos, te face să visezi);

+ Dacă aveți 45 min. și curiozități mai adânci, puteți urmări o bucățică de istorie spațială – înregistrarea brief-ingului live în care NASA a făcut anunțul (derulați înainte, spectacolul începe abia la min. 5).

CÂT DESPRE VIAȚA PE TERRA, vești cumplite: până în 2100, jumătate dintre speciile existente vor fi dispărut pentru totdeauna. Pentru că nu ne pasă.


VOI CUM VĂ REZOLVAȚI PROBLEMELE? Analitic sau intuitiv?

“Studiu fascinant”, scrie Inc., despre frământările din adâncurile creierelor noastre. Pe scurt, ar fi două căi de a găsi soluții și/sau de a lua decizii:

  • Calea analitică: Te uiți la date, faci liste pro&contra (mentale sau pe hârtie), tragi concluzii;
  • Calea intuitivă: Pur și simplu ți se arată soluția (ceva ce în engleză poartă numele de “insight” sau de “aha moment”).

Care e cea mai bună cale? Se pare că cea intuitivă, cf. rezultatelor experimentului – cu 94% soluții corecte vs. 78%.

Cum poți urma calea intuitivă? Răspunsul e cât se poate de contraintuitiv: lasă-ți un pic mintea în pace; n-o mai hărțui non-stop să găsească soluții. Nu întâmplător ideile cele mai bune ne vin la duș (sau, în cazul, Agathei Christie, spălând vasele). Articolul din Inc., aici.


DIGITALMEMO

DIGITAL MEMO este un distilat de cultură generală digitală născut din realitatea că tehnologia e strâns împletită cu performanța oricărui business. Avem alături în acest mini-proiect un partener digital-native – e vorba de eMAG – gata să depună oricând mărturie că tehnologia e deja în toate: în viața personală, în societate, în business.

TEHNO-RETRO-NOSTALGIA

Trei chestii înseamnă deja o tendință, se zice:

ADEVĂRATA DIFERENȚĂ DINTRE GOOGLE ȘI APPLE, scrie Fast Company, poate fi înțeleasă și dacă privești cele două companii prin lentila patentelor. Interesantă perspectiva, splendide vizualizările grafice.

Și, că tot veni vorba de Apple:

  • Al Gore, fostul președinte american, tocmai a vândut acțiuni Apple în valoare de 37 mil. dolari.
  • vânzările de iPad-uri sunt în scădere de câțiva ani pentru că oamenii nu-și înlocuiesc tabletele cu modele noi – și, în plus, compania și-a canibalizat practic propria piață cu iPhone6 & comp; despre șansele de revitalizare a vânzărilor de tablete, aici.
  • cei 12.000 de angajații Apple încep să se mute în noul sediu – “naveta spațială” imaginată de Steve Jobs – în aprilie; a costat cca. 5 mld. $ și arată ireal.

LIDER GLOBAL ÎN FINTECH (prescurtarea de la “financial technology”) nu e nici America, nici Europa. E China. Citiți analiza The Economist, mai ales dacă lucrați în industria financiară, de plăți digitale etc. Argument: cea mai mare companie chineză de fintech e evaluată la 60 mld. $ – cât UBS, cea mai mare dintre băncile elvețiene. Ce face bankingul clasic în China? Se bate cu fintech, învață, se adaptează.

PREȚUL VECTOR WATCH. Americanii de la Fitbit au dezvăluit cu cât au cumpărat compania românească înființată în 2014. Aici.

TELEFONUL ADUNĂ DE 10 ORI MAI MULȚI MICROBI pe centimetru pătrat decât colacul unei toalete publice, zice Wall Street Journal. Și cum poți curăța așa o oroare? Relativ ușor. Textul e cu plată, dar puteți vedea video-ul.


REMANIERE DUPĂ NICI DOUĂ LUNI. Avem deja niște miniștri noi în guvernului condus de Sorin Grindeanu – al 13-lea premier al României – care-abia a preluat cârma la 4 ianuarie 2017. Ei sunt Tudorel Toader (Justiţie; rector al Universității Cuza, Iași și fost judecător CCR), Mihai Tudose (Economie, acuzat de plagiat), Alexandru Petrescu (Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat) şi Rovana Plumb (Fonduri Europene). Au jurat joi. A, vă întrebați de unde patru miniștri noi, când noi ne amintim doar de două demisii – Iordache și Jianu? Iată câteva lămuriri.


MODIFICĂM LEGEA REFERENDUMULUI? Se pare că da; a apărut pe neașteptate un proiect inițiat de un om cheie în PSD (Șerban Nicolae) care cere să fie specificat clar în lege că orice referendum de revizuire a Constituției se va desfășura duminica, nu în orice zi a săptămânii; și în termen de max. 30 de zile de la data la care parlamentul adoptă inițiativa de revizuire. Te întrebi care-i capcana (nevroză moștenită din timpul “crizei ordonanțelor”, probabil). Liviu Avram comentează că modificările îi par “redundante și inutile, nu văd care ar fi urgența, dar nu ceea ce propune inițiatorul contează, acesta poate fi doar un pretext”.

  • Care-ar fi miza, totuși? “Contează ceea ce va impune, sub formă de amendamente, coaliția majoritară”, scrie Avram. “Nu m-ar mira ca PSD-iștii și aliații lor să vrea acum revenirea la cvorumul de 50%, ca să saboteze referendumul anunțat de președinte – după ce în 2012, când aveau alt interes, au vrut abolirea totală a oricărui cvorum”. Atențiune; Liviu Avram a mai profețit niște chestii care au sfârșit în Piața Victoriei.

CÂND ÎNCETEAZĂ O ȚARĂ SĂ FIE O DEMOCRAȚIE? 

Întrebare de actualitate – în caz că v-a venit în minte, cumva, termenul “autocrat” în timp ce urmăreați atacurile furibunde, generalizatoare ale președintelui american la adresa oricui e de altă părere (jurnaliști, judecători, oponenți politici etc.).

  • Ei bine, un profesor american care a studiat o viață cum s-au erodat democrațiile sud-americane a creat un fel de algoritm.
  • Ar fi 19 atribute ale statului democratic (de la alegeri corecte, trecând prin independența justiției și încheind cu “competiție politică fără critici la adresa loialității și patriotismului oponenților”) care primesc, fiecare, câte un calificativ.
  • Pentru ultima evaluare, cea din 2017, calificativele au venit de la un grup de 1.500+ politologi preocupați de starea democrației americane. Concluzia? “Uncle Sam” are ceva probleme.

+ Un articol lămuritor despre studiu, în Washington Post. De remarcat, în cazul americanilor, scăderea notei – în premieră – la atributul “no foreign electoral influence”.


ROMÂNIA ÎN CIFRE

240.000 Numărul biletelor gratuite acordate studenților în primele 20 de zile din februarie, imediat după intrarea în vigoare a gratuității. Asta înseamnă, în mai puțin de o lună, 10,8 mil lei, adică 2,38 mil. euro. Dincolo de banii pe care CFR nu-i mai încasează, avem – clar – un trafic studențesc crescut; de la 132.000 bilete cu reducere în 1-19 febr. 2016 la 240.000 în 2017.

-42% Economia pe care o pot face cei care-și rezervă acum un city break în Europa, cf. Agerpres. Două întrebări la care trebuie să răspundeți: unde anume să mergeți, dacă simțiți vreo nevoie de city break european și ce e, de fapt, textul Agerpres: știre sau advertorial?

-525,9 mil euro Prejudiciul total suferit de statul român în contractul cu Bechtel, cf. unui raport făcut de guvernul Cioloș pe baza unor inspecții desfășurate între 2013-2016; răspunzători de pagubă ar fi cei 4-5 “directori de la Autostrăzi” (adică de la CNAIR). Drumarii contestă, bineînțeles, cifra Finanțelor. Povestea a fost spusă, în premieră, de Digi24 – aici; contestația CNAIR la raportul Finanțelor o puteți citi aici; are 69 de pagini.

-11,5% Scăderea nr. de angajați cu studii superioare din economie în 2016 față de 2015, cf. unui studiu al Patronatului Investitorilor Autohtoni. În valori absolute, am ajuns la 950.000 de salariați cu studii superioare; cu toată scăderea, constați că 20% din angajații din România au terminat, totuși, o facultate.

1.750 lei brut Salariul minim pe economie pentru angajații din sectorul public după adoptarea noii legi a salarizării, cf. ministrului Muncii, Lia Olguța Vasilescu. În mediul privat rămâne la 1.450 lei brut (ultima creștere, de 200 lei, a fost operată de la 1 februarie). De ce? Explică Vasilescu: “Când ești bugetar pornești de la un salariu fix, pe care îl ai în legea unică a salarizării. Nu ai posibilitatea să îți negociezi salariul cu angajatorul, așa cum se întâmplă în mediul privat”. Ce nedreptate.


INDIGESTII EST-EUROPENE. Țările Vișegrad se ridică împotriva “dublului standard” al alimentelor venite din vest.

“Se ridică”, în sensul că și-au pus în cap să ceară UE, săptămâna aceasta, să împiedice marile corporații vest-europene să folosească ingrediente inferioare pentru mărfurile destinate piețelor estice.

  • Cea mai vocală dintre țările care acuză producătorii vestici de sublu standard e Cehia, care a mobilizat țările Vișegrad (Cehia, Polonia, Slovacia și Ungaria) să ceară UE “să adopte măsuri legislative care ar interzice astfel de practici care umilesc oamenii”; ce spun cehii, pe baza analizelor de laborator, e că producătorii folosesc pentru piețele estice ingrediente de calitate inferioară (“suntem, de fapt, coșul de gunoi al Europei”, zice ministru ceh al Agriculturii);
  • Tehnic, producătorii europeni au voie, în prezent, să facă asta; diferențele de calitate de care sunt acuzați – și folosirea de ingrediente diferite – le justifică oficial prin diferențele de “gust național”;
  • Noi nu suntem parte din “grupul de la Vișegrad”, am ratat din motive de Ion Iliescu momentul istoric în care cele patru țări s-au agregat într-o voce comună; dar am reacționat, totuși, acum: trei instituții ale statului român (ministerul Agriculturii, ANSVSA, ANPC) încep să verifice cât de fundamentată e teza “dublului standard” est-vest pentru alimentele produse în UE. “Vă rog să-mi acordați timpul necesar pentru a mă convinge dacă este așa cum se spune”, a cerut ministrul Petre Daea. OK; dar așteptăm răspuns urgent.

“RĂZBOIUL CIVIL CREATIV” DINTRE PIXAR ȘI DISNEY. Sunt parte din aceeași companie, dar sunt în competiție – din toate punctele de vedere. Foarte neobișnuit modelul construit de Ed Catmull, unul dintre cei doi părinți ai Pixar, care – în loc să facă, după logica standard a oricărei achiziții, fuziunea celor două studiouri de animație (știți povestea: “sinergii”, “reduceri de costuri” etc.) – le-a păstrat ca entități distincte, în ciuda scepticismului lui Steve Jobs. Despre filozofia lui Catmull a scris, zilele trecute, Fast Company.

+ Dacă lucrați într-un domeniu creativ, citiți neapărat Creativity, Inc.; pare o carte despre istoria Pixar, dar e mai mult una de management a echipelor de creativi. E extraordinară.


#DEȘTIUT #DECITIT #DEVĂZUT #DEÎNCERCAT

CÂND VINE VORBA DE OSCARURI, există un motiv pentru care nimeni nu află niciodată câștigatorii înainte de decernare. Doar doi oameni din lume știu rezultatele (așa e de când există Oscarurile; și niciodată n-a apărut vreo scurgere de informație). Cei doi, care lucrează la PwC, tipăresc în fiecare an voturile celor 7.000 membri ai Academiei (mare parte sunt electronice) și apoi le numără manual – fix pentru se asigura că rezultatele rămân secrete. După care le memorează, în caz că se întâmplă vreo belea cu plicurile (care sunt păstrate într-un loc secret, păzit de LAPD). Plus că vin la ceremonie separat, pe rute diferite, cu valijoarele lor cu plicuri; plus că se așează întotdeauna unul în dreapta scenei, celălalt în stânga, pentru a elimina orice risc. Simpatică povestea, nu?

LOGO PENTRU BUCUREȘTI. Primăria a anunțat un concurs public pentru “toate formele de comunicare vizuală”; premiu de 50.000 lei brut pentru câștigător. Începe în 20 martie. Condițiile și cerințele, aici.

LUMEA ÎN 2050. PIB-ul global se va dubla iar “emergentele” nu vor mai fi emergente, ci vor ocupa șase din primele șapte locuri în topul economiilor lumii (cu China, India și Indonezia pe locurile 1, 2 respectiv 4). Statele Unite? Probabil locul 3, cf. PwC. Studiul întreg, aici. Are grafice bune.

ȚARA ÎN CARE FISCUL SE PLÂNGE CĂ ÎNCASEAZĂ PREA MULT. Cu ce-și mai bat capul suedezii (în afară de comentariile lui Donald Trump, care au stârnit veselie pe Twitter): cu faptul că, scrie Financial Times, oamenii plătesc statului taxe mai mari decât cele cuvenite – chestie care a dus, în 2016, la un surplus bugetar de 9,5 mld. dolari. Li se zice “supraplăți”. Cum e posibil așa ceva? De ce-ar plăti cineva taxe mai mari decât cele impuse? Există o explicație; și are legătură cu legea consecințelor neintenționate.

DONALD TRUMP? DE NEOPRIT. Ar fi multe de spus, dar mă limitez la top 3 știri. În primul rând, președintele e într-un război din ce în ce mai atroce cu mare parte din presă; angajaților Casei Albe au început să li se ceară telefoanele la control ca dovadă că nu scurg informații către jurnaliști. În al doilea rând, Trump a dat drumul la campania de deportări ale imigranților ilegali; presa vorbește despre o frică de tip stat polițienesc instalată în unele părți ale țării și de impactul negativ asupra agriculturii, care angajează mulți imigranți (probabil că vor fi multe bâlbe și greșeli în aplicarea legii – deja un istoric francez care era speaker la o conferință a fost pe punctul să fie deportat, după 10 ore de interogatorii pe aeroport). Dar povestea de care Trump nu pare că va scăpa prea curând e Rusia. Articol de profunzime în New Yorker, grafică sângerie, vechi traume est-europene despre “fratele mare de la Răsărit”. Titlul: “Trump, Putin And The New Cold War”.

DE CE FAPTELE NU NE SCHIMBĂ CONVINGERILE (DECÂT ARAREORI). Pentru că. Pentru că așa e mintea omului; ne face să ne netezim angoasele cu gândul “sunt un om rațional” – când de fapt rațiunea e la cârmă doar din când în când. Cercetătorii americani au făcut experimente și au tras concluzii, New Yorker le-a tradus pe înțelesul nostru. Ați auzit, de pildă, de “illusion of explanatory depth”? Nu? Nici eu; cum spuneam, sunt un om rațional.

Comments

comments