MONDAY MEMO #111 / Franța a votat; impozitul care ne schimbă viețile; cele două realități paralele pe care ni le pregătește Facebook + cei mai bogați dintre pământeni.

FRANȚA A VOTAT. Umilință istorică pentru marile partide franceze. 

Pentru prima dată în istoria celei de-a cincea republici franceze, niciun partid din establishment-ul politic n-are reprezentant în finala prezidențială din 7 mai, scrie The Economist.

  • a fost o cursă teribil de strânsă; înaintea votului, oricare dintre cei patru candidați din top era creditat cu șanse de a intra în turul al doilea, ceva nemaiauzit într-o democrație europeană de talia Franței;
  • la ora la care vă trimit acest newsletter, candidații sunt despărțiți, după numărarea a 81 din cele 107 circumscripții, de diferențe minuscule – 23,27%, 22,55%, 19,27% respectiv 19,11%; pe primele locuri, Emmanuel Macron și Marine Le Pen;
  • de rezultatul din 7 mai, în care se vor înfrunta Macron (un candidat independent, centrist și pro-UE, dar fără experiență politică), și unul de extremă dreapta, Marine Le Pen (o naționalistă anti-UE și anti-globalizare) depinde întregul proiect UE.

Câteva recomandări de lectură:


IMPOZITUL CARE NE SCHIMBĂ VIEȚILE. Ce este, ce impact are, ce urmează.

A doua săptămână de agitație, bombăneli și neliniști pe tema anunțatului impozit pe venitul global anual (VGA). Urmează să ne plătim cu propriile mâini, din 2018, toate taxele pe venituri (salarii, dobânzi, drepturi de autor etc.).

▶︎ Ce este VGA și cum urmează a fi calculat, în articolul cursdeguvernare.ro. Găsiți în text deducerile pentru fiecare gospodărie (ex. contribuțiile la asigurări sociale/sănătate; asigurările obligatorii pentru casă/mașină; taxele școlare); dacă sunteți interesați, puteți consulta și cele 30 de pagini ale proiectului.

▶︎ Dar ce e, până la urmă, gospodăria? Definiția pe care o avem e provizorie; urmează ca Fiscul s-o bată în cuie în 60 de zile.

▶︎ Impact asupra bugetului de stat. VGA “va însemna un gol în vistieria statului de cel puţin 10 miliarde de lei anual”, scrie ZF. “10 miliarde în plus la salarii, 8 miliarde în plus la pensii şi minus 10 miliarde la impozitul pe venit. Peste cele 24 care lipsesc de la buget astăzi. Iar deficitul nu este făcut pentru investiţii […], este făcut din pensii şi din costul excesiv al administrării. Din păcate azi mâncăm banii copiilor noştri”, comentează fostul secretar de stat Gabriel Biriș. Cum vor compensa Finanțele aceste deficite? N-avem încă niciun indiciu.

▶︎ Ce înseamnă VGA în viața reală? Ne explică tot cursdeguvernare.ro. Ideea principală: scăpăm de birocrația de la ghișeele ANAF, dar inventăm o alta: pe cea a consultanților fiscali; 35.000 de oameni, adică “o nouă castă profesională căreia îi vom fi captivi pe termen lung”, crede Oana Osman de la profit.ro.

2017: DECOLĂM SAU DERAPĂM? Sorin Pâslaru (ZF) pune câteva cifre-cheie cap la cap și trage următoarea concluzie: în 2017 ori să decolăm, ori derapăm. Am depășit deja, în anii trecuți, nivelul PIB-ului din 2008, cel mai bun an de dinaintea crizei; iar în 2017 avem șanse să revenim și la numărul de angajați.

  • există însă un mare “dacă”: putem decola dacă actualul guvern nu fărâmă echilibrele macro – ceea pare să facă, deja, prin măriri de salarii și scăderi de taxe; lecția crizei, scrie Pâslaru, e că “pentru fiecare an de creştere nesăbuită [în perioada 2004-2008] au fost necesari doi ani pentru revenire”;
  • putem, la fel de bine, să derapăm: funcționarii din administrația publică, de pildă, “sunt plătiți peste ce poate economia românească” (cu 7% mai mult decât cei din Ungaria, care are un PIB cu 50% mai mare decât cel al României);

+ Cu “privații” e altă poveste. În ultimul deceniu am avut un singur an – 2012 – în care câștigurile din sectorul privat au fost puțin peste cele ale bugetarilor (foarte puțin; cu 15 lei/lună), iar decalajul va crește amețitor în defavoarea privaților: va ajunge, în 2020, la 1.068 lei/lună, cf. Comisiei Naționale de Prognoză (vezi grafic).

+ Consecințele? Le inventariază cursdeguvernare.ro: migrație de competențe spre stat & adâncirea deficitului de forță de muncă în economia privată (cea care susține, în final, exact salariile mărite din sectorul de stat).

GEOGRAFIA SALARIILOR. Media pe București – 635 euro net în 2016 – e dublă față de cea din Harghita, județul cu cele mai mici salarii, reiese din harta făcută de ZF.


DIGITALMEMO

Tehnologia ne poate întoarce viețile – și businessurile – pe dos, dacă o privim drept inamic. DIGITAL MEMO e un concentrat de cultură digitală menit să vă țină la curent cu mersul lucrurilor; avem alături, în acest proiect, un partener digital-native – e vorba de eMAG – care poate depune mărturie că tehnologia e deja, ireversibil, în toate.

LECȚII DE LA BEZOS. Obsesiile pe care e clădită Amazon.

Jeff Bezos vorbește, în scrisoarea sa anuală către acționari, despre lucrurile care au menținut compania competitivă prin două crize – cele din 2000 respectiv 2008 – și au ajutat-o să devină ceea ce e azi; atașează în document, spre comparație, și prima sa scrisoare post-listare, cea din 1997.

  • BILANȚ LA 20 DE ANI: Un pachet de acțiuni Amazon care în ’97 valora 1.000$ depășește azi 500.000$.
  • OBSESIA NR. 1: Clientul, punct. Zice Bezos: “Clienții sunt întotdeauna splendid, minunat de nemulțumiți, chiar și atunci când îți spun că sunt satisfăcuți și că business-ul tău e grozav. Chiar și atunci când încă nu sunt conștienți de asta, clienții vor ceva mai bun, iar dorința ta de a-i încânta te va face să inovezi în numele lor”.
  • ALTE OBSESII: Le găsiți în scrisoarea integrală, pe care o puteți descărca de aici. Remarcabil limbajul. Simplu, convingător, nici urmă de corporateză; cu totul diferit de cel din ’97.

+ “Lessons from the Bezos Way and the success of Amazon”, o analiză foarte bună pe mesajele din scrisoare.

+ Povestea Amazon, de la începuturi până azi, a fost documentată de un jurnalist de tehnologie, Brad Stone; versiunea românească a cărții o găsiți la Publica.

CE NE MAI PREGĂTEȘTE FACEBOOK: O viață în realități paralele.

Viziunea lui Mark Zuckerberg despre viitor are în centru două alter-realități: cea augmentată (AR) și cea virtuală (VR). Time a făcut o sinteză succintă a celor patru mari direcții anunțate la de Zuckerberg la F8, conferința dezvoltatorilor de aplicații Facebook.

+ Ce semnificații au toate astea? New York Times are câteva ipoteze.

+ Un posibil impact al viitoarei platforme de realitate augmentată: am putea fi tentați, scrie Wired, să re-creăm confortul “bulelor” în care trăim pe Facebook și în viața reală (IRL, cum i se mai zice).

FĂRĂ PAROLE. Mai nou, ne putem autentifica în contul de Microsoft cu o aplicație instalată pe mobil (e mai comod, sigur că da – cu condiția să nu ne pierdem telefoanele).

▶︎ Parolele sunt o mare bătaie de cap nu numai pentru mintea noastră uitucă, ci și dpdv securitate – pentru că, se știe, suntem extrem de slabi la ales parole bune.

▶︎ O analiză făcută pe un lot masiv de date arată că cea mai frecventă utilizată parolă din lume e o secvență “deprimant de ușor de ghicit”, după cum o caracterizează Business Insider: “123456”. Pe locul al doilea? “123456789”. Pe-al treilea? “qwerty”. Al patrulea? “12345678”. Al cincilea? “111111”. N-o să ghiciți, probabil, ce parolă e pe locul al șaselea.

GOOGLE ÎN ROMÂNEȘTE. Trece și limba română, în ecosistemul Google, la tehnologia numită “traducere neurală”; ceea ce înseamnă că traducerile făcute prin Google Translate vor fi mai precise și mai nuanțate, a anunțat compania. Testați aici.

  • Gratis de la Apple. Compania a dat la liber câteva aplicații care până acum erau pe bani: toată suita iWork (Pages, Numbers și Keynote), plus iMovie și GarageBand. Anunțul, aici.
  • Microsoft promite update-uri majore ale Windows 10 de două ori pe an. Plus – se pare – un redesign.
  • “Introduceți amprenta” în loc de “introduceți PIN-ul”; Mastercard testează tehnologia, care ne-ar putea scăpa de memorat atâtea cifre. Sunt, însă, și dezavantaje.
  • Instagram fără net. Adică offline. Deocamdată doar pentru Android; urmează și iOS. Numărul de utilizatori activi? 600 milioane.

ROMÂNIA ANULUI 2017 va avea o creștere de 4,2% cf. FMI, care tocmai și-a revizuit estimările în sus (de la 3,8% anterior). BRD, la rândul său, prognozează 4,1% creștere în 2017, 1,5% inflație și curs de schimb 4,52 la euro.

  • Guvernul, cel mai optimist forecaster din lume, e fixat în continuare pe 5,2% (o prognoză pe care e întemeiat de altfel întregul buget de stat; inclusiv creșterile de salarii anunțate). “Îmi păstrez opinia că economia românească va înregistra, în acest an, o creștere de 5,2 la sută”, a anunțat marți Grindeanu pe Facebook.
  • Și restul lumii își păstrează, asemeni premierului, opinia: aceea că vom încheia 2017 cu ceva între 3,5 și 4,5%. Nici urmă de prognoză de 5%, oricât ai căuta.

+ Împrumuturile făcute în trei luni și jumătate de guvernul Grindeanu totalizează 4,69 mld. euro (aproape jumătate din totalul împrumuturilor luate de la FMI de guvernul Boc în perioada 2009-2011.) Promisiunile electorale ale PSD ne vor costa rău, scrie digi24.ro. Așadar, când mai îl mai auziți ministrul Muncii spunând că vom avea bani pentru salariile mărite, să știți că are dreptate; dacă n-avem, împrumutăm – după care plătim dobânzi.


TRUMPAMERICA LA 100 DE ZILE. Câteva superlative.

Jalonul tradițional de 100 de zile de la inaugurare, o invenție a lui Roosevelt, va fi atins sâmbătă, 29 aprilie. Bilanțul meu subiectiv:

▶︎ Cea mai umilitoare înfrângere. Eșecul de a înlocui Obamacare cu Trumpcare; înfrângerea e umilitoare pentru că partidul președintelui, care are majoritate în ambele camere, promite de 7 ani o versiune mai bună; și pentru că dezmembrarea Obamacare a fost în top 3 promisiuni electorale. Consecințe: mitul “marelui negociator”, pe care Trump l-a cultivat obsesiv în campanie, a primit o grea lovitură + președintele a rămas cu cartoful fierbinte al reformei în sănătate în brațe și nu știe cum să facă să nu se frigă.

+ Mențiune notabilă: așa-numitul “travel ban”, emis în ianuarie, a fost blocat în două rânduri de justiție pe motiv de neconstituționalitate.

▶︎ Cea mai mare victorie. Numirea unui judecător la Curtea Supremă. Prețul plătit e însă foarte mare: pentru a aproba numirea, republicanii din Senat au activat așa-numita “opțiune nucleară”, renunțând la regula “supermajorității”; o decizie care se va întoarce, mai devreme sau mai târziu, împotriva lor.

▶︎ Cea mai mare des-prietenire. Vladimir Putin, cu care Trump promitea că o se se înțeleagă. Nu s-a înțeles dintr-o grămadă de motive – toate anticipabile (printre ele și Siria, bineînțeles).

▶︎ Cel mai mare dușman declarat. Presa mainstream – pe care a numit-o, într-un tweet, “the enemy of the people”.

▶︎ Cea mai mare bătaie de cap. “Investigația Rusia”, despre posibila coordonare între Kremlin și echipa de campanie a președintelui, continuă; printre victime se numără consilierul pe probleme de securitate, pe care Trump a fost nevoit să-l demită. Apar mereu noi dovezi, cercul se tot strânge.

▶︎ Cel mai mare viraj. Greu de zis; au fost atât de multe. Probabil non-intervenționismul pe care Trump l-a promis în campanie: cu atacul punctual din Siria, cel din Afganistan și cu amenințările la adresa Coreei de Nord, America își reia rolul tradițional de “jandarm global”. Un alt viraj major făcut de Trump în aceste 100 de zile ar fi atitudinea față de China, principalul său cal de bătaie extern în campanie; ce-a constatat Trump e că nu-și permite, de fapt, să se ia la harță cu chinezii. Altele: NATO nu mai e “depășită”, ci utilă; Rusia nu mai e posibil aliat – dimpotrivă.

▶︎ Cea mai mare gafă. Și mai greu de ales una singură. Probabil tweet-ul în care l-a acuzat pe Obama, fără nicio dovadă, că i-ar fi interceptat convorbirile în campanie.

De notat, în final, că Trump și-a mai temperat un pic retorica în ultimele 2-3 săptămâni. Unii observatori cred că președintele începe, în sfârșit, să înțeleagă că a guverna e mai greu decât a vrăji mulțimile.


#DEȘTIUT #DECITIT #DEVĂZUT

Cei mai influenți 100 de oameni din lume, lista anuală alcătuită de Time, a fost publicată săptămâna trecută. Interesantă și surprinzătoare, ca de obicei.

Britanicii și ispita anticipatelor. Anunțul Theresei May de a organiza alegeri cu trei ani înainte de termen a stârnit agitație mare în politica londoneză; premierul promisese în mod repetat că nu o va face. Mizele Theresei:

  • să-și întărească propria poziție în partid înaintea negocierilor cu UE (May a devenit premier nu pentru că ar fi câștigat alegerile, cum e regula la britanici, ci prin demisia lui David Cameron).
  • să întărească poziția conservatorilor în legislativ (sondajele arată că partidul său are, azi, un avantaj de 20% în fața laburiștilor, pe care-i conduce cel mai nepopular lider din istoria recentă). Cum să reziști la astfel de tentații?

Oamenii ar fi de patru feluri, spune un “expert în obiceiuri”. Avem, fiecare, “butoane” care țin de personalitate – și care ne împiedică, se pare, să facem lucrurile pe care ni le tot promitem. Soluția ar fi să ne înțelegem predispozițiile și îndărătniciile – și să nu ne batem cu propria fire, ci să lucrăm cu ceea ce avem. Găsiți lista cu cele patru categorii aici.

“Cc”-ul, această maladie a comunicării prin e-mail. Erodează încrederea, alimentează suspiciunile între colegi / departamente și irosește timpul managerilor, spun autorii unei cercetări recente într-un articol din Harvard Business Review.

+ Câteva bune maniere de comunicare prin e-mail, inclusiv de utilizare a “Cc”-ului, aici. (Lista include, la pct. 8, și remedii pentru o boală și mai chinuitoare decât “Cc”-ul fără noimă: “Reply-all”).

Americanii sunt cei mai mai bogați dintre pământeni – au PIB-ul / locuitor mai mare, în mod sistematic, decât nemții, francezii ori britanicii. De ce oare? Harvard Business Review a identificat 10 motive; primele două au legătură cu antreprenoriatul.

Războiul de uzură cu to-do-list-ul zilnic e aproape imposibil de câștigat definitiv; dar există tactici de gherilă care te pot ajuta să mergi la culcare victorios – măcar din când în când. Un scriitor & jurnalist american împărtășește, în Fast Company, câteva dintre trucurile care funcționează pentru el. Aruncați o privire, poate găsiți ceva de folos.

Tristețea “cercetătorilor britanici”. PubMed, Google-ul căutării de informație științifică, va publica de-acum înainte informații despre finanțatorii cercetărilor; e un binevenit exercițiu de transparență profesională. Iar dacă vreți să înțelegeți presiunile la care e supusă breasla cercetătorilor, hățișul de conflicte de interese prin care navighează și presiunea pe rezultate sexy, generatoare de titluri de presă, vă recomand o excelentă radiografie făcută de John Oliver. O să râdeți și o să vă întristați în același timp, dar o să vă fie ceva mai clar de ce ironia cu “cercetătorii britanici” are viață lungă.

Comments

comments