MONDAY MEMO #83 / Fotogramă de octombrie; cifre bune, cifre îngrijorătoare; luna #Colectiv + lecție practică despre fondurile suverane.

BULETIN DE ANALIZE. Minus de cca. 10 mld. lei în execuția la 8 luni + alte info-avertisment. #Noi. #Colectiv.

Pe scurt, vestea e că în august 2015 aveam, +0,91% din PIB iar anul ăsta avem deficit de -0,41% din PIB. De unde rezultă cele cca. 10 mld. lei lipsă? Păi să vedem:

  • veniturile la buget ne-au scăzut cu 2,82 mld. lei (deși avem creștere economică de 5,2% în primul semestru; nu-i instituție românească/internațională care să se fi încumentat în ultimele 12 luni la așa pronostic de bun)
  • cheltuielile ne-au crescut cu 6,76 mld. lei (bună parte din motive de creștere a salariilor bugetarilor, dar nu numai)

DE CE NU AJUNG BANII? Păi din cauza “politicilor gândite de guvernul Ponta și transpuse în practică de guvernul Cioloș”, crede cursdeguvernare.ro. “Pur și simplu aplicarea simultană a stimulării cererii și a relaxării fiscale nu funcționează – și nici nu avea cum să meargă”.

  • Față de anul trecut au crescut cu 10,3% cheltuielile de personal, urmare a creșterilor de salarii făcute încă din 2015 (12% în instituțiile publice locale, 25% în sistemul sanitar etc.; detalii, aici).
  • Ministrul Finanțelor n-are, totuși, mari îngrijorări: cu 0,41% deficit pe primele opt luni nu există niciun risc să depășim ținta de 2,95% și să ne ia la ochi FMI, cum se alarma toată lumea la început de an; cel puțin în privința asta stăm, oficial, mai bine decât ne-am fi așteptat.

+402 LEI/LUNĂ. Atât câștigă angajații bugetari în plus, în medie, față de cei din mediul privat. Rezultă asta dintr-o analiză proaspătă a INS, care însă ia în calcul date din 2014 – adică de dinainte de valul de măriri de salarii din ultimii doi ani. E ceva profund descurajant în cifra asta, totuși – mai ales dacă ne uităm la performanța sectoarelor bugetare.

  • Dacă vreți să vedeți harta salariilor nete în 2015, județ cu județ, a făcut-o ZF. În afară de București, doar trei județe din țara asta au peste 2.000 lei. Unul dintre ele e Ilfov – din motive de proximitate cu Capitala, bineînțeles. Celelalte două, aici.

COMPETITIVITATEA? Suntem pe locul 62 în lume, între Columbia și Iordania, cf. celui mai proaspăt raport World Economic Forum – cel de săptămâna trecută. Locul 1? Nu, nu-i ocupat de Norvegia, Finlanda & comp. Dar e relevant, totuși, că primele trei locuri sunt ocupate de țări de pe trei continente; le puteți afla de-aici.

  • Îngrijorător în raportul WEF, în profilul nostru de țară, nu-i atât triada clasică finanțare / birocrație / fiscalitate, cu care ne-am obișnuit deja, ci faptul că pe locul 4 în topul problemelor României, chiar înaintea corupției, e “inadequately educated workforce”. O explicație e așa-numitul fenomen al “analfabetismului funcțional”, care-i o dramă națională în toată regula – la noi procentul “analfabeților funcționali” care intră pe piața muncii ajunge, chiar în timp ce citiți acest newsletter, la peste 40%. Un raport pe tema asta – primul din România, după știința mea – a fost dat publicității recent de Centrul Evaluare și Analize Educaționale (care din 2011 încoace cultivă la firul ierbii, printre altele, și dezvoltarea gândirii critice a copiilor; și vorbim de o organizație care cam știe cu ce se mănâncă problema educației; a asistat deja 1/4 dintre profesorii de fizică din sistemul public să treacă de la metoda clasică de predare la “învățarea prin investigație” – da, e un model care presupune mult efort, multe scrâșnete, dar care-i plin de promisiuni; și care ar putea fi replicat, cu puțin sprijin public&privat, și în cazul altor discipline științifice).

PARTEA ȘI MAI PROASTĂ, tot cf. INS, e că dpdv nivel de trai nu-i o mare fericire să fii pe cont propriu în România. La întrebarea “patron sau salariat?” răspunsul cel mai convenabil e, se pare, “salariat”. Rezultă asta dintr-un studiu recent INS – “Condițiile de viață ale populației din România – 2015” – din care reiese că 38,7% dintre ceea ce numim tehnic “lucrători pe cont propriu în activități neagricole (inclusiv patroni)” – “să le spunem generic antreprenori”, ne dă o mână de ajutor startupcafe.ro – n-au reușit să-și achite la timp unele cheltuieli curente. La “salariați”, procentul e mai mic – doar 27%. Găsiți în text și link către studiul integral.

ÎN FINE, PUTEM SPUNE CĂ NE SUPRAÎNCĂLZIM? Unii economiști – președintele Consiliului Fiscal, de pildă – au spus încă din august că, la 5,2% creștere de PIB în prima jumătate a anului, “putem discuta deja de o supraîncălzire”. Guvernatorul BNR nu vede însă pericolul “în acest moment”. Dar “probabil că se apropie”. Sună a “brace yourselves, winter is coming”, nu?

  • Dacă nu suprăîncălzirea, măcar suprarăcirea emoțională – și toate nevrozele asociate cu iarna alegerilor. Sau măcar amarul primei comemorări #Colectiv, care uite că vine peste noi. Ne așteaptă 30 octombrie – ziua aceea în care vom da din nou piept cu un vers crud; versul care ne amintește că “the day we give in is the day we die”.

CURSURI GRATUITE PE ALESE. Yale? Harvard? MIT? Oxford? Stanford?

N-avem noi viață să învățăm gratis cât am putea. Și există pe lumea asta un tip, Dan Colman, care de 10 ani încoace adună de pe Internet, într-o listă descurajant de lungă, cursurile gratuite pe care universități mari – de la Stanford, Yale și MIT la Oxford și Harvard – le dau lumii free of charge. Acum lista are peste 1.200 de cursuri, rânduite cu grijă pe categorii – de la arheologie la economie, de la literatură și sociologie la antropologie și computere. Înșiruirea e deopotrivă copleșitoare și tentantă; o găsiți aici.

Am selectat, din secțiunea business, cursurile cu focus pe antreprenoriat. N-aveți timp, bineînțeles; poate în mașină, cât stați în trafic?

PLUS CÂTEVA “BASICS”:
+ Introduction to Consumer Behavior (IIT Kharagpur) – Free Online VideoFree Video Download
+ Branding, Content & Social Media (Ohio State) – Free iTunes
+ Essentials of Advertising and Marketing (Arizona State) – Free iTunes Audio


DIGITALMEMO #83


ARGUMENT. Poftiți la micul nostru bufet suedez de cultură generală digitală; îi alocăm de azi spațiu distinct pentru că vedem, ca parte din ultima generație crescută fără Internet, că cine ignoră azi tehnologia – din lipsă de timp, neatenție, nepricepere ori vanitate – pierde viteză & opțiuni. Ce vom face? Vom tria informația după criteriile de relevanță ale MONDAY MEMO, o vom presăra cu referințe și o vom structura într-un modul săptămânal. Avem alături în acest mini-proiect un partener digital-native – e vorba de eMAG – gata să depună oricând mărturie că tehnologia e deja în toate: în viața personală, în societate, în business. Bon appétit.


CUM STĂM CU INOVAȚIA? Câteva tips & tricks de la Bitdefender.

Ca medie nu suntem, bineînțeles, pe-atât de inovatori pe cât ne place să credem, dacă ne luăm după “Global Innovation Index”, ediția 2016 (da, iar ne-au luat bulgarii – și polonezii, și cehii, și toți ceilalți estici).

DAR EXISTĂ, cu toate astea, și câteva capitolașe la care companii 100% românești sunt umăr la umăr în materie de inovație tehnologică – ba uneori chiar marchează puncte prețioase – în competiție cu nume mari & foarte mari. Antivirusul Bitdefender, de exemplu, se ține de ani buni foarte bine – cf. laboratoarelor independente de testare – în fața produselor unor companii mult mai mari (Symantec, de pildă, care e totuși o companie de Fortune 500, cu buget serios de R&D).

CÂTEVA INSIGHT-URI despre cum poți hrăni în compania ta o cultură a inovației ne zice Florin Talpeș, fondatorul Bitdefender, într-o discuție recentă cu Andreea Roșca. Mică notiță lexicală: sunt trei verbe pe care Talpeș le folosește cu mare voluptate când vine vorba de inovație – și de bucătăria creativă a echipelor lui. Unul e “a incuba”. Altul e “a valida”. Și altul, pe care-l pronunță foarte des, e “a eșua”. Interviul integral, aici.

+ În completare, un video în care tot Florin Talpeș împărtășește antreprenorilor mai tineri câteva din experiențele lui – unele amare de tot – de român care se bate dpdv tehnologic pe piețele externe; înregistrarea are 17 minute și a fost făcută, în 2015, la Romanian Business Leaders Summit.


E-MAIL-UL & RĂSPUNSUL CARE NU MAI VINE. Mic ghid de lucru cu destinatarii.

Sunt mii de texte care ne dau sfaturi despre bunele practici în comunicarea via tehnologie – gestiunea e-mail-ului, în cazul de față; citiți-le și pe astea cinci, venite de la autoarea unei cărți care poartă titlul “Unsubscribe: How to Kill Email Anxiety, Avoid Distractions, and Get Real Work Done”. Ce-am reținut:

  • grijă la formularea mail-urilor “de follow-up”; răspunsul de ele depinde, cel mai adesea;
  • dați “Send” în timpul liber dacă vreți să primiți răspuns în timpul programului;
  • forward-ul sec la vechiul mail nu prea dă rezultate, doar știți; așa că adăugați câteva cuvinte o proaspete, faceți un rezumat, ceva;
  • un nou unghi poate face minuni;
  • în final, există soluții să fii insistent fără să fii foarte enervant.

Să vedem cum funcționează. Azi e început de lună, pare o zi bună pentru un nou experiment. Finețurile le găsiți aici.


TELEFOANE, TELEFOANE. Fără ele nu putem, cu ele avem palpitații.

I. SUNTEM CAMPIONI LA CUMPĂRĂTURI PE MOBIL. Cel puțin asta zice Google, citat de ZF: că suntem campioni. “Românii achiziţionează mai mult de pe smartphone comparativ cu alte pieţe din UE, conform datelor pe care le avem noi. Ne comparăm cu ţări avansate precum Elveţia, Suedia, Germania sau Marea Britanie”. Măi să fie. Detalii, aici.

+ 7 din 10 români preferă smartphone-ul cardului bancar, cf. unui studiu Mastercard.

+ așa amărâți cum ne plângem a fi, suntem totuși lideri regionali la categoria “persoane care dețin mai mult de un smartphone și îl utilizează minimum patru ore pe zi”.

II. AVERTISMENT. Să fim cu grijă totuși: cea mai mare slăbiciune în materie de securitate e fix telefonul pe care-l purtăm în buzunar – Harvard Business Review are o listă întreagă de sfaturi; depinde doar de noi să le luăm în serios.

+ se pare că iOS 10 nu-i deloc un scut mai bun ca iOS 9 în materie de furt de parole; ba dimpotrivă; Apple promite că se ocupă, așa faceți update-urile când vă trag prima dată de mânecă, nu amânați;

+ toată securitatea IT a companiei stă până la urmă în minunea de telefon a fiecărui angajat, scrie Inc.com; atenție mare.

III. ALTFEL, TELEFONUL FIX, care nu ne mai dădea atâția fiori, a murit de tot – nu că n-ați fi știut. Dar textul ăsta din Slate e frumos tare: plus că aflăm din el data exactă când a murit telefonul fix, cf. Nielsen (data din lumea americano-centrică în care și-a făcut Nielsen cercetările, firește).


CAM CÂT DE “SILICON VALLEY” SUNTEM? Câteva reflecții personale despre România high-tech, adunate sub titlul “Tinerii discreți și foarte bine plătiți, care merg uitându-se în pământ, pot salva România”; sunt gânduri și venite din partea unui IT-ist care s-a pus în primăvară să candideze la primăria unui mare oraș și a pierdut (dar a luat totuși, ca independent, cel mai mare scor din România în liga marilor orașe – 13,2%).

DIN SERIA BIG TECH VS. UE. Ministrul german de justiție a avertizatFacebook să se ocupe cum se cuvine de “hate speech” în online (avem și noi un termen oficial: “discursul instigator la ură”, vezi detalii în studiul FDSC; nici noi nu prea ne ocupăm de chestiune). Punctul sensibil pe Facebook-ul german, în acest moment, par să fie imigranții.

TWITTER E DE VÂNZARE. Ce-ar putea urma? Sunt deocamdată trei pețitori notabili – salesforce.com, Alphabet (Google, adică) și Disney. Reuters încearcă niște scenarii pentru fiecare dintre cele trei variante aflate pe masă. Sigur, la noi Twitter e firav, dar restul lumii pare să-l adore; ar fi, deci, potențial de “big business”, chiar dacă actualul management n-a reușit să-l identifice.

TREBUIE SĂ ASCULTAȚI ASTA NEAPĂRAT. Pentru că e prima piesă pop scrisă integral de “o inteligență artificială”. E Beatles-style, e cam lălăită – dar vorba aia, am ascultat și piese mai proaste pe care ni le-a dăruit “inteligența naturală”. Aici.

DACĂ-ȚI PLACE DIGITAL MEMO, TRIMITE-L UNUI PRIETEN.


 

ROMANIA ÎN CIFRE

900 lei Subvenția lunară pe care o puteți primi – timp de un an – dacă angajați absolvenți sau șomeri; până acum era de 500 lei. Interesant e și că cel care se mută, pentru angajare, la o distanță mai mare de 50 km va primi 12.500 lei primă de instalare + 3.000 lei dacă vine cu tot cu familie. Altfel, șomajul oficial a scăzut în august la 6% (cel mai mic nivel din ultimii 8 ani).

-30% Scăderea prețului biletelor de avion în noiembrie, cf. “unor observații” făcute de vola.ro. Cele mai ieftine bilete: 10 euro (cu plecare din Timișoara) respectiv 16 euro (cu plecare din București); cam cât taxiul până la Otopeni și înapoi.

3 Numărul întrebărilor pe care Comisia Europeană le-a pus autorităților române legate de “legea 51%”, cea despre obligativitatea aprovizionării supermarketurilor din așa-numitul “lanț scurt”. Textul de pe economica.net nu dă explicit întrebările, dar în paragraful al doilea al știrii găsiți articolele cu probleme. Probleme, foarte posibil, de compatibilitate cu legislația comunitară. Să vedem.

19,43% Procent din cele 8,9 milioane de locuințe din România care sunt asigurate împotriva dezastrelor, deși asigurarea e obligatorie. Tariful anual al poliței PAD e mic, de 10/20 de euro, și acoperă despăgubiri de 10.000/20.000 de euro. Comunicatul oficialprin care PAID, instituția care se ocupă cu asigurările anti-dezastre naturale, e prilejuit, cel mai probabil, de cutremurul din septembrie.

9,4 mil. lei Banii pe care spera să-i încaseze Fiscul din două terenuri deținute de George Copos, puse sub sechestru și scoase la vânzare acum un an. Prețul a tot scăzut, cumpărătorii tot n-au venit. Copos, condamnat la 3 ani și opt luni în dosarul “Loteria I”, a fost eliberat condiționat după executarea unei treimi din pedeapsă; pentru s-a comportat bine, plus că a scris o mulțime de cărți. “Averea lui Copos”, își încheie profit.ro știrea, “este estimată la aproximativ 150 mil. euro”.


“LA NOI ÎN UNIUNE”. Ce mai votează ungurii, ce mai contabilizează britanicii.

ÎN UNGARIA. Abia azi vom ști precis rezultatul referendumului din Ungaria pe tema imigranților, a cărui relevanță a fost limpede explicată de The Economist; la ora lansării în lume a Monday Memo se știa doar că premierul maghiar vorbea la microfoane despre “o victorie”  în privința respingerii “cotei” de 1.294 emigranți – cam cât un sat, adică – pe care Ungaria ar fi fost obligată să-i primească (prin controversatul plan al UE de a găzdui, pe tot teritoriul său, 160.000 de refugiați, în principal sirieni). Presa internațională anunța, în același timp, eșecul lui Viktor Orban pe motive de absenteism la vot. Cel mai concis titlu l-am găsit la Al-Jazeera: “Overwhelming anti-migration vote declared void”. Două observații:

  • pentru ca referendumul să fie validat e nevoie de o prezență la vot de peste 50%; la ora trimiterii Monday Memo se vehiculau procente de 43% prezență la vot – din care, totuși, un remarcabil 98% votase împotriva “cotei” impuse de UE;
  • ironia e că în septembrie 1989 Ungaria a jucat un rol-cheie în cataliza imploziei Estului, și a făcut-o exact printr-o decizie pro-exod de refugiați; atunci când început să primească, așa țară comunistă cum era, cu partid unic cu tot, valuri-valuri de refugiați est-germani – poate zeci de mii, nimeni nu mai știe câți – care-și vedeau scăparea spre Vest în amuțitoarea decizie a maghiarilor de a-și da jos sârma ghimpată de la granița cu Austria; sigur că nu-i același lucru, dar tot e cumva ironic (pentru cei care-au trăit momentul cu urechea lipită de radio, aici e o relatare din presa vremii; și aici o rememorare “după 20 de ani”).

ÎN MAREA BRITANIE. S-a făcut deja un trimestru de la votul pro-Brexit. Am tot citit zeci și zeci de știri, ne-am tot alarmat, ne-am format propriile păreri despre impactul votului asupra economiei – și viitorului – Marii Britanii. Ce s-a întâmplat totuși, concret, în aceste trei luni?

  • un bilanț excelent, strict pe fapte, a făcut BBC; e plin de surprize.
  • și totuși, previziunile de viitor zic altceva.
  • premierul britanic anunță că va declanșa procedura de exit în martie 2017; și că regina ne va spune și ea ceva despre asta în următorul ei speech.

 

SHOW-UL SĂPTĂMÂNII n-are legătură cu entertainment-ul; e vorba de bătălia Trump-Clinton, runda nr. 2. În prima dezbatere TV, în caz că n-ați aflat, Clinton l-a bătut aproape pe toată linia, în ciuda începutului slăbuț (“a șters pe jos cu el”, cum scria un ziar american) pe flamboiantul domn Trump – care nici nu s-a pregătit, nici n-a știut cum să nu alunece în defensivă (o excelentă lecție de debate, dacă aveți chef de analize). Alaltăieri, după o săptămână în care Trump a făcut o mulțime de gafe, s-a conturat și mai bine tema următoarelor săptămâni – și direcția sondajelor. Pe scurt, până acum Trump a refuzat să-și facă publice declarațiile fiscale (încălcând o tradiție de 40+ ani în alegerile americane). Motivul invocat? Are un audit în curs (doar că auditul nu-i interzice s-o facă). Sâmbătă, New York Times a lansat o torpilă de mare viteză publicând un segment de câteva pagini – primit prin poștă – dintr-o declarație fiscală veche de-a lui Trump; reiese din ea că pierderile raportate de Trump în anii ‘90 i-ar fi permis – perfect legal, altfel – să nu plătească impozite federale timp de cca. 18 ani. Ceea ce-l pune pe Trump cu spatele la perete: ori face publice declarațiile fiscale și se-apucă să explice (ceea ce nu-i deloc în avantajul lui), ori se încăpățânează să nu le dea publicității și atunci toată lumea o să se întrebe de ce. Următoarea dezbatere e duminică, 9 octombrie. Va fi cu sânge.


 

VREȚI SĂ SPUNEȚI CUIVA UN “MULȚUMESC”? Dați de știre. 

E un fapt că România donează și face bine – bine pur și simplu – mai mult decât se vede la știri. Se vede cât – și mai ales cum – în cifrele care măsoară “starea filantropiei” la noi. Se vede și în cele 12 liste anuale de câștigători ale Galei Oameni pentru Oameni – după știința mea singurul eveniment mare din România de la care n-ai cum să pleci altfel decât cu un ghem de emoție în gât. Zilele astea organizatorii galei – Asociația pentru Relații Comunitare – adună propuneri pentru lista cu nr. 13; și chiar ați putea juca un rol în alcătuirea ei.

  • CUM? Nu e foarte complicat: o puteți face nominalizând pe cineva – om, ONG, companie – despre care știți că a făcut ceva chiar special în materie de filantropie și implicare socială; categoriile sunt aici. Data limită până la care puteți face nominalizări e 9 octombrie 2016, deci mai e un pic de timp.
  • ALTFEL, e reconfortant să aflăm că 65% din populația adultă a făcut măcar o donație în ultimul an, conform unui studiu ARC; că 22% au donat către ONG-uri; ori că numărul celor care fac lunar donații prin debit direct ori SMS a crescut până la 40.000. Notăm, la capitolul “potențial neexploatat”, faptul că doar 21% din firmele românești care fac profit – deci ar putea beneficia de creditul fiscal – au făcut o sponsorizare în ultimul an; e păcat de bani, parcă (dacă găsiți timp, citiți micul ghid fiscal pentru potențiali donatori, poate vă inspiră).

Până atunci, poate contribuiți cu o nominalizare până la sfârșit de săptămână – dacă știți pe cineva care chiar merită. Regulamentul îl găsiți aici.


CEVA FAIN DESPRE BURSĂ, ÎN SFÂRȘIT. BVB a intrat pe watchlist-ul FTSE.

“O decizie așteptată de 20 de ani”, scrie ZF despre hotărârea FTSE Russell – care face clasificări globale ale indicilor bursieri – de a include România pe lista de monitorizare; asta înseamnă că avem șanse să căpătăm, în sfârșit, statutul de “piață emergentă”. “Este unul dintre elementele definitorii și importante din întreaga istorie a pieței de capital din România”, spune și Lucian Anghel, preşedintele Consiliului de Administraţie al Bursei de Valori București. Și totuși, ce înseamnă asta? Un pic de context nu strică niciodată:

  • intrarea pe watchlist e similară “cu scoaterea unui penalty în minutul 95”, explică același Anghel. “Putem să fim mândri de ce am realizat, însă nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece”. Ce-ar trebui să se întâmple ca să câștigăm în final partida, aici;
  • vestea e bună, nu-i greu de dedus, dar ca să-i înțelegem cu toții semnificația – investitori sau nu – ar fi de folos să aflăm din ale noastre știri măcar care sunt “gradațiile” acordate de FTSE piețelor de capital; ele apar listate pe site-ul organizației – și sunt, în ordine: Frontier, Secondary Emerging, Advanced Emerging, Developed;
  • ce ni s-a întâmplat nouă acum e că am intrat pe lista de monitorizarepentru trecerea de la treapta cea mai de jos a scalei, “Frontier”, pe cea următoare, “Secondary Emerging”; vezi comunicatul oficial al FTSE (singurul din care mai aflăm, apropo de context, și că Polonia ar putea fi reclasificată de la Advanced Emerging la Developed; ori că sunt și țări care tremură de bucurie în așteptarea statutului de Frontier, cum ar fi Argentina, Kazahstan ori Mongolia);
  • altfel, să fie-ntr-un ceas bun; dacă vreți să vedeți cum arată criteriile pe care BVB le are de bifat, bucată cu bucată, și care e stadiul îndeplinirii lor pentru toate țările de pe watchlist, dați click pe acest tabel (care face mai mult ca o mie de cuvinte).

 

DESPĂRȚIREA DE MIG. Sfârșit simbolic de epocă pe cerurile României.

Nu pare mare știre că de săptămâna trecută Forțele Aeriene Române au în patrimoniu șase avioane F16 Fighting Falcon – și că alte șase urmează să vină; îți vine să zici “da, OK, și care-i șpilul?”. Ministrul Apărării vorbește de “o zi istorică”, una care înseamnă “intrarea României în clubul F16”. Așa, și?

  • tehnic, vorbim doar de materializarea unui contract de 628 mil. euro – cifră dată de hotnews.ro – prin care ne-am angajat, încă din 2013, să cumpărăm de la portughezi 12 avioane din specia sus-numită;
  • Jane’s Review, probabil cea mai influentă publicație militară din lume, dă altă cifră – 203 milioane de dolari; și după aceea face o excelentă analiză a alambicatei – și îndelungatei – decizii a României de a vira dinspre tehnologia militară sovietico-rusească (avioanele MIG, mai exact) spre cea compatibilă cu NATO (prin 2005, de pildă, ne lăudam că vom cumpăra “zeci de F-16A Falcon” de la israelieni; apoi, prin 2010, ministrul Anastasiu spunea că nu, am vrea mai bine să cumpărăm niște F35-uri JSF – “probably vanity talk”, comenta atunci Jane’s, de vreme ce economia românească nu părea să poată susține astfel de avioane, care ne-ar fi costat 70-100 mil. $ bucata);
  • una peste alta, faptul că tocmai au intrat în țară primele avioane militare de producție vestică – livrate conform unui contract demult semnat – nu poate avea decât o importanță simbolică, dar e și asta o formă de importanță; poate pentru că niciodată n-am avut totuși în spațiul nostru aerian, până acum, niște F-16-uri “ale noastre” (dacă vreți să vedeți niște imagini splendide cu MIG-uri și F-16 zburând împreună deasupra României, aproape ca-n Top Gun, aici; au fost făcute în 2015, în timpul unui exercițiu comun cu portughezii).

Bun. Imediat după 2004, când am intrat în NATO – și n-a fost tocmai ușor, vezi aicicronologia cererilor de acces, a negocierilor, a amânărilor – asta ar fi fost o mare știre. Acum nu mai e, ne-am obișnuit cu gândul că suntem parte din NATO și că putem înfuria fără să ne temem Rusia, cu scutul antirachetă de la Deveselu, de pildă.

  • Apropo de ruși; Russia Today a marcat prompt știrea cu F-16-urile noastre cu un titlu în care se simte parcă un pic de oftică: “Romanian Air Force swaps old Soviet fighter jets for second-hand F-16s”. Aflăm și că jurnaliștii de la Russia Today urmăresc contul de Facebook al ministrului Apărării, de vreme ce-l citează la punct și virgulă; vedem și că dau link și la Ziarul Financiar, de unde deducem cât de atent monitorizează atent presa românească. Aici.

+ Dacă vreți să vedeți cele șase avioane F-16 proprietate românească intrând în spațiul nostru aerian, video aici.

Obositor și plin de echivocuri ne-a fost drumul, mai ales în primii ani după ‘89; dar e un fapt că niciodată în istoria ei – cu sau fără aceste prime F-16-uri – România n-a stat mai bine în materie de securitate militară.


MODELUL NORVEGIAN. O poveste cu petrol mult, bani mulți și gândire deșteaptă pe termen lung.

Tot auziți de “fondurile norvegiene”, nu? Sunt banii aceia cu care Norvegia finanțeazăprograme din 13 țări intrate în UE din 2004 încoace (printre ele și România). Normal, zicem, Norvegia are petrol, Norvegia e o țară bogată; doar că, dacă treci dincolo de această mână binevoitoare pe care o țară de 5 mil. locuitori o întinde națiunilor mai puțin blagoslovite cu resurse naturale, descoperi fabuloasa poveste a altui “fond” – unul care colectează surplusul de bogăție din petrol și-l investește, meticulos, cât poate de bine; un fond cum nu-i altul în lume.

  • “E greu pentru o mică democrație”, scrie The Economist, “să gestioneze cel mai mare fond suveran din lume”. Cât de mare e acest fond – pentru care guvernul norvegian a făcut primul depozit acum 20 de ani – abia dacă putem cuprinde cu mintea: a atins în septembrie 882 mld. dolari, adică de două PIB-ul țării. E mai mare decât fondurile suverane ale Chinei (care are o populație de 1,4 mld. suflete și un PIB de 12 trilioane de dolari) și Arabiei Saudite (cel mai mare exportator de petrol).
  • Cum gestionezi totuși un așa un fond, care a ajuns să dețină peste 2% din acțiunile listate pe toate bursele europene? Cum faci ca guvernul tău să păstreze obiceiul de a depune anual mai mult decât scoate? Cum păstrezi busola etică cu care fondul a pornit? (există, trebuie să știți, o listă neagră de companii în care norvegienii refuză să investească; companii de tutun, de producție de armament, companii cu probleme de corupție și de mediu; pe listă regăsim și Walmart – din motive de încălcare a drepturilor angajaților);
  • “Astfel de restricții creează dileme”, notează The Economist. Fondul încă investește în companii petroliere, de exemplu, deși sfetnicii săi în materie de etică spun că asta intră în contradicție cu pledoariile pentru energie verde.

Până la urmă, povestea contează: ce vezi e că cel mai mare fond suveran din lume își propune să exporte nu numai capital norvegian, ci și valori norvegiene. Citești și-ți zici: OK, asta ar trebui să facem și noi atunci când o să avem surplusuri notabile. Detaliile, atât cât le poate descifra presa, le găsiți aici.


#DEȘTIUT #DECITIT #DEVĂZUT #DEÎNCERCAT

BRÂNCUȘI ÎNCĂ NU-I AL MEU. Previzibil, subscripția publică pentru “Cumințenia pământului” a eșuat: s-au strâns doar 1.163.032 euro din cele 6 milioane necesare (de notat că a contribuit și Ambasada Rusiei cu 100 de euro). Bun, și ce facem mai departe? Păi prelungim termenul subscripției până la 31 octombrie. Și eventual citim un text despre ce se întâmplă azi în Hobița, satul lui Brâncuși.

AER RĂU ÎN “ȚARA ROMÂNEASCĂ”. Cumplit stăm cu poluarea, cumplit. Mai ales Muntenia; doar două zone din Europa par să stea la fel de prost ca sudul României – una, de dimensiunile Dobrogei, aflată în nordul Serbiei + aproape întregul nord al Italiei (vezi harta Organizației Mondiale a Sănătății).

CE VOR TOTUȘI CITITORII? Au făcut un chestionar organizatorii de laPremiile Superscrieri, Fundația Friends For Friends. “Cititorii sunt la fel de pestriţi ca perspectivele asupra realităţii. Sunt capricioşi şi necruţători, greu de impresionat, nu mai sunt masa aia amorfă care acceptă ce i se livrează. Pe de altă parte, jurnaliştii au devenit mai mult decât simpli informatori; unii iau lucrurile mai personal, terapeutic, empatic, caută să (se) înţeleagă şi să fie înţeleşi, nu doar citiţi”, scrie scena9.ro. Ia vedeți, vă regăsiți?

NEVER-NEVERMIND. S-au făcut 25 de ani de când Nirvana a lansat “Nevermind”, albumul unei generații. Știți poza aia cu bebelușul și bancnota de-un dolar de pe disc, da? Ei bine, bebelușul a crescut între timp mare, și-a tatuat pe piept numele albumului și a re-creat fotografia. Un review al Nevermind piesă cu piesă, pe Billboard. Altfel, “imperiul Kurt Cobain”, cum îl numește CNBC, valorează azi o avere – aproape jumătate de miliard de dolari (estimare 2014). Neașteptat, totuși, pentru un tip pe care succesul mai degrabă îl indispunea (cel puțin asta reiese profilul publicat chiar în epocă, în ’92, de Rolling Stone).

DESPRE AVANTAJUL DE A FI CHEL. Text foarte simpatic pe BBC – și foarte meticulos documentat, în același timp – despre spaima noastră de calviție și despre industria pe care această spaimă o întreține. Pe scurt, tratamentele anti-calviție ne costă anual mai mult decât întregul buget național al Macedoniei. Ilustrația la text? Bună de tot: un tip arătos pe care Hollywood-ul îl tot pune, de 20 de ani, să salveze lumea. Aici.

INDISPUȘI? Dați drumul la muzică. Niște cercetători – olandezi, de data asta – au încercat să înțeleagă prin ce anume reușesc anumite piese să-ți inducă o stare de bine mai mult ca altele. Sigur că fiecare are playlist-ul lui, dar există totuși niște ingrediente – trei la număr, spun olandezii – care dau formula perfectă a unei piese “feel-good” (formula de calcul, pentru cine are nervi să calculeze, aici). Topurile diferă de la o națiune la alta, bineînțeles. Cel al britanicilor ne e familiar. Iar dacă vă mulțumiți cu unul neștiințific, după ureche, iată o variantă.

Comments

comments